SIMPLE PĂRERI Banii, banii!

Potrivit unor manuscrise de la Marea Moartă, Iisus ar fi trăit o perioadă de timp în societatea esenienilor, grupare ultrareligioasă bazată pe egalitate și proprietatea comună a mijloacelor de trai. Severitatea credinței le interzicea membrilor obștii să folosească bani sau să facă operațiuni de comerț prin mijlocirea acestora. Practicau trocul.

Tranziția prelungită face viața mai grea de la o zi la alta, unul din factorii negativi fiind deprecierea monedei naționale față de principalele valute. Este adevărat că starea economiei românești influențează negativ leul, dar sînt și influențe nefaste ale politicii monetare a Băncii Naționale. Politica de ajustare în domeniul monetar conduce la o reacție în lanț, deoarece variația ratei de referință a dobînzii va influența coeficientul de conversie, rata dobînzii bancare, masa creditului bancar, care la rîndul ei va influența un alt coeficient de conversie, inflație etc. Și cercul se închide vicios într-o economie atrofiată.

Ajustarea politică fiscală reprezintă un instrument de sărăcire continuă a populației și de descurajare a investitorului autohton. Teoreticieni și economiști de vază propun măsuri de relaxare fiscală, dar factoruil politic „n-aude, n-avede”. Intervențiile BNR pe piața valutară au efect contrat scopului declarat, leul devalorizîndu-se mereu. Previziunile parității leului cu celelalte valute sînt sumbre. Peste toate aceste tare ale leului românesc se adaugă ingineriile financiare și „tunurile” între parteneri de afaceri cu cecuri fără acoperire.

Pe termen scurt, zbaterea noastră de aderare la UE are și un aspect pozitiv, imediat, dacă se ia în calcul proiecția financiară a Uniunii Europene privind suma în euro ce va fi pusă la dispoziția României. Injecția financiară occidentală vizează în primul rînd dezvoltarea rurală. Deoarece s-au înregistrat multe „deficiențe” cu finanțările derulate pînă în prezent, UE va monitoriza (controla) cu rigurozitate procedurile de eligibilitate a solicitanților de fonduri, complicîndu-se astfel procedura de finanțare și, bineînțeles, întîrzierea privind intrarea în posesie a sumelor în cauză. UE va impune o modificare radicală a satului românesc prin schimbarea profundă a modului de viață al țăranului român.

Este de la sine înțeles că finanțatorul european va crea un mecanism de procesare a fluxurilor bănești oferite pentru activități viabile și producătoare de confort economic și social. Problema care se pune este aceea dacă economia rurală va avea capacitatea de absorbție a resurselor financiare externe și dacă aceste resurse nu vor căpăta o altă folosință decît cea declarată și propusă prin proiecte și programe de afaceri. Finanțatorul solicită transparența informațiilor privind aprobarea și derularea programelor și, mai ales, urmărește dacă românul reușește să înțeleagă logica lor esențială pentru transformarea resurselor financiare primite în valoare economică, în scopul ridicării nivelului de trai și civilizație, pentru a putea să reziste concurenței acerbe pe piața UE, cînd vom reuși să ne integrăm.

Aspectele negative privind folosirea fondurilor PHARE vor face ca supravegherea să fie mai atentă. Cine știe cîți „puvaci” din structurile de putere centrale și locale adulmecă puhoiul de euroi ce vor sosi în țară?

Această stipendiere financiară constituie un balon de oxigen pentru guvernanți, care, scăpați de o povară vor folosi resurse din sacul de finanțe guvernamental pentru ajutoarele la Legea nr. 416/2001, în vederea asigurării venitului minim garantat, bani care în final vor ajunge la crîșmari. Poate se va găsi cineva să le reamintească guvernanților refrenul bănățean „…banii nu se fac așa/ a sta-n cîrciumă și-a bea/ banii, banii”. (Hary CERNEȚ)