Mai zilele trecute, jumătate din ministerul d-lui Rus a ieșit la raport. Și nu știu cum se face că la fiecare raport anual mai-marii polițiștilor se bucură de prezența cîrmacilor țării: președinte și premier! Dacă treburile tot merg alandala peste tot, e musai să fie găsiți și careva vinovați! O parte a presei centrale, și nu numai, a vorbit despre raportare triumfalistă, dar pe sticla televizoarelor s-a văzut altceva. Refecul președintelui și perdaful premierului, atît cît și-au permis televiziunile să prezinte, duc la concluzia că se lucrează prost în poliție, exemplele negative fiind bine reprezentate. Pentru a fi în cadență cu șefii de stat și de partid, civilul ministru, care percepe poliția cît percepem noi paleoastronautica, i-a ocărît, la rîndul său, pe subordonați. Nu știm la ce armă și-a satisfăcut serviciul militar rusul poliției, pentru că există o maximă cazonă precum că nu există comandant isteț și pluton prost. S-o fi uitat butada privind culmea autocriticii, care este demisia?
Bineînțeles că polițiștii nu au încercat să se apere. Fiind sub jurămînt, au făcut ciocul mic. Este cunoscut că fostul milițian, astăzi polițist, nu se bucură de trecere la comandanții fără epoleți și nici la societatea civilă. Mai sînt păreri de stradă că atunci cînd ai nevoie de un polițist nu îl găsești, uitîndu-se că jandarmii asigură ordinea și liniștea publică în marile aglomerări urbane, polițistului revenindu-i sarcina descoperirii sutelor de mii de infractori, întocmirea dosarelor și înaintarea acestora procurorului în vederea sesizării justiției.
Cetățeanul neavizat a rămas cu vechea mentalitate despre milițianul din sat sau sectoristul ce patrulează noaptea prin cartiere, neștiind că după 1990 poliția română și-a împrospătat efectivele cu zeci de mii de polițiști ieșiți de pe băncile școlilor de subofițeri și ai Academiei de poliție din București.
Opinia publică nu este informată că absolvenții Academiei de poliție Al. Ioan Cuza din București sînt și absolvenți ai unei facultăți de drept, că stăpînesc la perfecție tehnicile lucrului la calculator, cunosc bine una-două limbi de circulație internațională și au și studii postuniversitare. Poliția nu acționează precum șarpele cu clopoței, infractorii – așa cum recunoșteau criticii de la Centru, s-au specializat, dispun de logistică performantă, au relații cu rețelele din afara țării.
Cei care îl privesc cu suspiciune pe polițist nu știu că pentru prinderea unei rețele de infractori sînt necesare 5-6 luni de verificări, nopți albe de pîndă, riscuri extraordinare pentru infiltrare în rețea. Prea ades greșește cînd vede în Garcea prototipul polițistului român. Probabil că datorită apropierii de grupul Vacanța Mare, șeful Guvernului a dat cu toroipanul în polițistul român, uitîndu-i chiar și pe cei care îi asigură cale liberă spre ferma sa, ori spre locurile de vînătoare, bravului prim-vînător.
S-au dat exemple de polițiști din alte țări, dar nu s-a mers mai departe cu judecata. Domnul fost ministru de externe și doctor în drept internațional trebuie să știe că polițistul străin are în spate o lege care îi dă dreptul să folosească armamentul din dotare pentru protejarea vieții cetățenilor și a propriei sale vieți, și nu să împuște aerul după ce a somat regulamentar. Prea mulți polițiști care au folosit armele pentru prinderea unor infractori au fost anchetați de procurori și li s-au întocmit dosare penale, ajungînd în instanță.
Premierul a dat și exemplul poliției spaniole, care l-a împușcat pe hoțul de mașini Bolgiu, uitînd că poliția română l-a prins fără a fi nevoită să-l împuște, dar alte structuri au dispus eliberarea lui din arest. Nu se poate să nu știe domnul premier că în SUA și Canada poliția face legea, și nu infractorii și cercurile de interese, ca la noi. Exemplele cu bandele de țigani ce se războiesc prin orașe nu sînt relevante, pentru că dacă poliția ar deschide focul, cu foc ar răspunde și împricinații, s-ar ajunge la baie de sînge și primii care ar suferi ar fi polițiștii, deoarece balaoacheșii în cauză dispun de averi fabuloase și, așa cum spunea un filosof grec, „nici o cetate nu rezistă unui măgar încărcat cu aur”.
Polițiștii știu să acționeze, dar se și feresc, pentru că în toate cazurile vina cade asupra lor, așa cum s-a întîmplat și la Răchitoasa, unde un bețivan ticălos a murit după ce a fost cercetat de șeful de post, ultimul pricopsindu-se cu dosar penal și 3 pantofi, doi în picioare și unul în fese.
Probabil că scumpul nostru premier, în vile, tablouri și ouă, se conduce după Legea lui Murphy: art. 1 – șeful are întotdeauna dreptate, art. 2 – cînd șeful nu are dreptate, se aplică art. 1.
Și totuși, polițiștii nu ar trebui beșteliți. Fără ei s-ar duce totul de rîpă. Atenție la polițistul englez! (Hary CERNEȚ)
Lasă un răspuns