SIMPLE PĂRERI Capitalism bolnav

Trecerea de la societatea supercentralizată la capitalismul de cumetrie, cum îl denumea șeful statului, constituie o experiență inedită, fără precedent în istorie. Se merge tîrîrș, pe neve, și nu se știe dacă înaintăm, involuăm sau batem pasul pe loc. După gargara politică, totul este cușer și ne va fi și mai bine, dar statistica, nu și nu! Cifre reci, în tranziție de lîncezeală. Am preluat pasul piticului, în viteză de melc. Potrivit datelor prezentate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, aproximativ 80 la sută din numărul societățlor comerciale sînt în pericol de a fi dizolvate judiciar pentru că nu și-au întocmit formalitățile prevăzute de lege în vederea înscrierii în registrele de comerț. Și dacă luăm în calcul cele aproximativ 400.000 de societăți comerciale care funcționează „în orb”, la care mai adăugăm cam tot atîtea ce îndeplinesc funcția de „mînă moartă” pentru că au tras obloanele, așteptînd vremuri mai laxe, stai și te întrebi dacă direcția spre care navigăm fără busolă este cea bună.

Din cifrele seci ale statisticii, atîtea cîte sînt, rezultă, însă, că înflorește în continuare economia subterană. Mai anul trecut, veghetorii economiei de tranziție criticau acest fenomen, dar între timp au încetat să o mai facă. In primul rînd pentru că este greu de controlat, apoi mai intră în pușculița samsarilor politico-economici oarece valută și reprezintă și o supapă de refulare pentru o parte a românilor fără contract de muncă. Fiindcă în loc să se preocupe de înființarea unor locuri de muncă, diriguitorii noștri solfegiază asupra mărimii impozitului: mai mic de la mai mulți sau mărit pentru cei bogați?

Și pentru că însăși denumirea capitalismului vine de la capital, fie el autohton sau străin, învîrtiții de la Putere, prin așa-zisele comisioane frînează practic investițiile, ținînd pe loc producția, fie ea oricare, și astfel pun piedici în dezvoltarea societății capitaliste în care își închipuie că trăiesc.

Este adevărat că pe ici-pe colo au mai apărut unii întreprinzători care au prins puțin cheag, dar starea lor se află în echilibru precar din cauza presiunii impozitelor, a lipsei unei piețe capabilă de a funcționa și a unei societăți de consum.

Istoria modernă universală este plină de exemple privind incompatibilitatea societății capitaliste în unele regiuni și populații. Incepînd din 1990, guvernele mînate de partide sau personalități au experimentat diferite formule în vederea mersului societății post-decembriste. Văzînd că nu merge, s-a apelat la tot soiul de specialiști din Occident, care la ei nu au căutare, fiindcă altfel ar fi rămas acolo.

Trecerea omenirii de la un tip de societate la altul, superior din punct de vedere material, s-a desfășurat în milenii – pentru desființarea societății sclavagiste, și în secole – de la feudalism la capitalism. Schimbarea de macaz din decembrie ’89 și pretenția unor guriști că ne aflăm în economia capitalistă de piață nu are acoperire în concret. Mai întîi, că am devenit piață de desfacere pentru produsele străine, care ștrangulează balanța de plăți. Apoi, că amărîtul de român a ajuns salahorul Europei pentru munci necalificate în agricultură și menasj casnic, în speranța susținerii familiei din țară, care își duce traiul de pe o zi pe alta. Situație penibilă pentru un popor care se vrea liber, iar politrucii efemeri se laudă că acest parcurs de umilință a adus în țară peste un miliard de euro. Frecătorul de podele din Italia și Germania și culegătorii de fructe din Spania, Grecia și Portugalia sînt fermentul capitalist de la noi? Ar fi absurd să considerăm că prin bruma de valută cu care revin în țară vor pune pe picioare o afacere, care în cîțiva ani să scoată de pe piața românească firma Ford, sau altele care or fi ele!

Să fie capitaliști montatorii de termopane, șoferii particulari de taxi sau comercianții din piața centrală, care vînd într-o zi doi ciorapi și un chiloțel? Vor deveni urmașii-urmașilor lor capitaliști din rezultatele de azi?

Circula, înainte de 1989, o butadă la adresa Ceaușescului, care a reușit să scoată economia din criză și să intre în comă! Intr-o societate bolnavă, capitalismul stă rău cu sănătatea! (Hary CERNEȚ)