Hary CERNEȚ
Se apropie vremuri tulburi, cu multă murdărie! Va fi o bătălie crîncenă în campania electorală propriu-zisă. Capii P.S.D.-ului presimt toboganul și încearcă tot arsenalul de metode pentru menținerea în fruntea mesei bucatelor. Cu toate că mulți sînt liber- cugetători, declarați sau nu, fie atei cu state vechi în nomenclatura P.C.R., de ochii lumii căhuite de griji și nevoi, mai intră în lăcașurile de cult cu televiziunile ciopor după ei să vadă prostimea ce credincioși sînt, zîmbind larg și făcîndu-și cruci mari. Ca și tîlharul de pe cruce, fiecare se poate mîntui în orice clipă a vieții.
Sondajele de opinie, comandate și plătite de cei interesați din eșichierul politic, au înregistrat constant încrederea românului în Biserică. Managerul șef politruc – Cozmîncul partidului – stat, și-a dat în petec încă o dată, abordînd vechea formulă „partidul e în toate”. Intenția pentru tovarăși este salutară, dar pentru popor suficient de hilară. Probabil șeful executiv pesedist mai are vie în memorie perioada cînd, vrea nu vrea, vlădica turna sau îl ajuta.
Nu mai contează că Biserica este autocefală și despărțită de conducătorii lumești efemeri; nu mai valorează nimic atunci cînd trebuie să pregătești rumânul pentru urne. Și iată că baștanul executiv al partidului dorește încolonarea sutanelor în slujba Satanei.
Amarnică și periculoasă inițiativa!
Ghinionul lui și șansa noastră că slujitorii Bisericii nu mai suferă in corpore de boala obedienței față de stăpînul laic, de orice culoare ar fi el. Ideea este cu adevărat diabolică, Satan întunecînd mințile efemeridelor politice.
Din aceeași bucată de lemn preotul poate face o cruce pentru mîntuirea turmei sale, sau un ciomag electoral de dat la cap oponenților electorali. Cozmîncul, pînă în 1990 inamic declarat al Bisericii, sub lozinca tătuțului Marx că religia este opiu pentru popoare, încearcă acum marea credinței strămoșești cu degetul partidului – gargară.
Istoria ne amintește că în toate cazurile cînd purtătorii de sutană au făcut și politică s-au produs și convulsii sociale, începînd cu Inchiziția spaniolă, cardinalii din Franța medievală, iar la noi cu preoții legionari.
Slujitorii Bisericii ortodoxe, începînd de la patriarhul Teoctist pînă la ultimul preot de cătun, ca atleți ai lui Isus Hristos nu pot să facă politică pentru că Mîntuitorul le spunea apostolilor să predice credința în Dumnezeu și le atrăgea atenția: „cine nu își ia crucea lui și nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine – Matei 10(38)”. El nu suporta saducheii și fariseii ca partide politice-religioase.
La hirotonie episcopul, preoții și toată suflarea din biserică îl apreciază pe cel îngenunchiat „vrednic este”, adică poate intra în slujba Domnului și nu în cea a demonului. Au fost și situații cruciale pentru istoria neamului, cînd preoții au mers alături de enoriași, la Izlaz și Blaj, dar țara nu se află acum în asemenea situație. Poziția Sinodului Bisericii Ortodoxe Române a spălat multe din păcatele ante-decembriste ale acestui for tutelar. Termenul scurt pentru opțiunea celor cu fundul în două luntri arată că Biserica trebuie să-și regăsească rolul ce i se cuvine, de reprezentantă a lui Dumnezeu pe pămînt.
Cozmîncul activist ar trebui să știe că în clipa morții „I.V.Stalin, tătucul popoarelor” a exclamat „Boje, Boje”, adică Doamne, Doamne!; el, care distrusese biserici și omorîse preoți!
Cînd a văzut reacția promptă a poporenilor și clerului, Bombonelul Guvernului a lăsat-o mai moale pentru că, chipurile, președintele executiv a vorbit doar așa, pentru sine, cum s-ar zice în popor – pe gura cămășii. În legislatura 1996-2000 au fost cîțiva preoți consilieri în consiliile locale din județ, dar nu s-au făcut remarcați cu nimic și sătenii nu i-au mai ales. Într-o comună săracă a fost ales consilier, în iunie 2000, preotul din centrul civic, dar a fost nevoit să-și prezinte demisia pentru că pur și simplu ceilalți consilieri îl tracasau în ședințele de consiliu.
Primarul-preot din comuna Măgura a adus multă dezbinare între localnici, încît chiar dacă ar posti 40 de zile, precum Iisus Hristos, și s-ar ruga neîncetat, la urne va avea un bob zăbavă.
Este adevărat că legea fundamentală – Constituția României – consacră, printre drepturile esențiale, pe acela de a alege și a fi ales, dar slujbașii bisericii trebuie să se supună hotărîrii Sinodului B.O.R., pentru că altfel își pierd sutana și trec la Satana. Înțelepciunea populară spune răspicat: „și popă și hoț, nu poți”!
Interesant de urmărit poziția catolicilor și a celorlalte culte.
Lasă un răspuns