Hary CERNEȚ
Cu ceva timp în urmă am văzut un film în care rolul principal, de polițist tenace și incoruptibil, îl interpreta Franco Nero. Într-una dintre secvențele peliculei în cauză, șeful clanului de mafioți, la întîlnirea cu principalii șefi locali ai mafiei, le atrăgea atenția să se ferească de polițist, explicîndu-le că toți ceilalți cu funcții înalte în structurile statului doar vorbesc, fiindcă nici nu vor, nici nu pot, să lupte cu corupția și că, de fapt, nu fac decît…ga, ga, ga! În finalul producției cinematografice respective, șeful mafiot a fost înfundat de ofițerul justițiar. La ei se poate așa ceva. La noi, nu! Dacă apare un procuror sau un ofițer de poliție mai asimetric, inconștient de puterea și capcanele sistemului, fie este nevoit să se arunce în cap de la ultimul etaj al blocului în care locuiește, fie se va vedea alunecînd încet și sigur în schemă, asta în cazul cînd nu i se fabrică un dosar de mai mare dragul!
Împletirea interesului politic cu cel financiar, dar și cu cel al grupurilor de interese economice a dus la apariția asocierilor oculte care parazitează economia națională, în special banul public. Structurile statale, obligate să stopeze efectul distrugător al rețelelor organizate, de tip mafiot, se limitează la plevușca subțire, și rareori mai leagă cîte un funcționar superior de prin ministere, bineînțeles cu aprobarea decidenților de la nivel înalt; un fel de pion sacrificat. Putreziciunea corupției este sufocantă pentru majoritatea populației, este recunoscută de Putere, blamată de organismele internaționale, dar ca într-un film rulat cu încetinitorul, cei abilitați să ia măsuri se rezumă doar la gargară pentru uzul intern și angajamente pentru cel extern. Presa și televiziunile se inflamează o săptămînă-două pentru un caz deosebit de corupție în straturile înalte, apoi sînt lovite de lehamite pînă la dezvăluirea altui caz și tot așa. De jos, lucrurile se văd clar; privite, însă, de sus, perspectiva este alta. Se organizează reuniuni, simpozioane, discuții la masa rotundă, cu sau fără reprezentanți ai societății civile. Se vorbește mult și nu se face nimic. A crescut înspăimîntător numărul vorbitorilor de profesie care aruncă prafuri în obrazul românului, sau, cum se exprima capul mafiei, îi oferă discursuri de genul: ga, ga, ga!…
Chiar dacă am avea un personaj autentic, ca acela jucat de Franco Nero, la noi nu ar rezista.
Lasă un răspuns