Hary CERNEȚ
Tranziția prelungită de la știm ce către nu se întrezărește ce, aduce și multe transformări în viața țăranului, dar nu întotdeauna în cîștigul lui. Ce e drept, e drept, se adoptă acte normative într-o veselie, că dacă nu ești dotat cu calculator, pe care să introduci un program legis, ești terminat! Această furie legislativă se datorează, în parte, mătușii U.E., către care tindem. Mișcarea-transformarea derulată cu încetinitorul se lovește, sau mai bine zis lovește în tradiția seculară a românului, care nu poate, și de multe ori nu vrea, din varii motive, să se alinieze marșului către Bruxelles. Însă reprezentanții săi din cele două cămări ale Parlamentului nu se împiedică de niște cioate de țărani ce se nevoiesc în coclauri la care nu pot ajunge gipanele. Cu un ochi obosit către țară și cu unul atent către Occident, dragul nostru parlamentar năpădește tipografia Monitorului Oficial cu sute de acte normative care încet-încet îl sugrumă pe lucrătorul pămîntului.
Prin Legea nr.308/2003 a pomiculturii, bravul nostru legiuitor se aliază cerințelor europene și se depărtează de pomicultor, fie el stăpîn de plantații pomicole serioase, sau cu doar 3-4 meri pe lîngă casă și un nuc în fundul grădinii.
Guvernul, că de aia este Executiv, adoptă Hotărîrea nr.116/2004 privind normele metodologice de aplicare a legii în cauză. Norocul imediat al țăranului, care nu are abonament la Monitorul Oficial al României și nici inginerii agronomi de la Centrele agricole comunale nu nădușesc să le explice ce și cum se vor produce fructele după noile reglementări.
Așadar, dacă badea Ilie vrea să înființeze o plantație de pomi fructiferi mai mare de o jumătate de hectar, ori o plantație de căpșuni sau arbuști fructiferi mai mare de 0,2 ha, musai să se urce la cursa de 5 dimineața și să se prezinte la Direcția Agricolă pentru afacerea plănuită. Dacă are noroc și găsește specialistul în pomicultură de la județ, acesta îi spune că domnul puțin împușcat ministru de la agricultură încă nu a stabilit modelul formularelor de cerere-tip, al proiectului de înființare a exploatației agricole etc. Dacă nu se grăbește să facă stînga-împrejur, funcționarul îl atenționează pe țăran că după ce va obține actele în cauză să nu vină cu cererea fără să fie vizată de specialistul din comună. Îi mai comunică și obligația să depună corect și celelalte documente cu cel puțin o lună înainte de a începe plantarea. Aflîndu-se în luna Mărțișor, pînă se scarpină domnul ministru în părțile rămase după vînătoarea de pomină, pînă se tipăresc formularele necesare, plus timpul și banii pentru proiectul de înființare a plantației, vin lunile iunie -iulie, și în cel mai fericit caz badea Ilie rămîne cu gropile făcute pentru anul viitor, că doar nu întră timpul în sac!
Nu zice nimeni că se vor buluci țăranii să înființeze plantații, fiind mulțumiți cu pomii de pe lîngă casă. Paranghelia va începe din vară, cînd vișinele țaței Maria din Hertioana nu vor mai putea fi vîndute pe piața organizată decît dacă vor fi însoțite de certificat de conformitate cu standardele de calitate. Fără acest document urmașa răzeșilor lui Ștefan cel Mare va fi pasibilă de amendă între 50-70 milioane de lei. Ca să nu riște amenda, pe care oricum nu va avea cu ce să o achite, va proceda ca și vînzătorii de ghebe, pîndind printre blocuri un eventual cumpărător.
Și ca să fie siguri că bănuții văduvei vor ajunge în teșchereaua Guvernului, au fost împuterniciți să constate și să aplice amenzi inspectori din Ministerul Agriculturii, Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății și de la Protecția Consumatorului. Dacă legea se va aplica, vor fi mai mulți controlori decît vînzători. S-ar putea ca actele normative invocate să se aplice cu sărăntocii de pomicultori, sacul bugetar e gol, iar sus-pușii nici nu greșesc, nici nu plătesc, doar își întregesc conturile din țară și de aiurea.
Scopul declarat al legii de concentrare și specializare a producției pomicole nu se regăsește în conținutul actului normativ, iar condițiile puse eventualilor investitori în pomicultură, pe lîngă faptul că inhibă micul producător tradițional, defavorizează piața autohtonă, care și așa este saturată de fructe din import cu aspect comercial dar inferioare din punct de vedere calitativ și ecologic.
Vor rămîne doar în amintire merele, perele și gutuile păstrate peste iarnă în grîu sau fîn, pentru aroma și gustul lor.
Lasă un răspuns