Europa se mișcă greu în situațiile cînd trebuie să adopte hotărîri cruciale. Diferențele de cultură, tradiție și mai ales cele de natură economică influențează pregnant relațiile între parteneri. Orchestrația pregătită pentru aprobarea Constituției UE nu a putut fi pusă în scenă din cauza trompetei spaniole și bas-ului polonez. Cei doi dirijori, german și francez, și-au rupt baghetele, anunțînd suspendarea sine die a concertului pînă la revenirea pe scenă a celor doi membri din viitoarea organizație superstatală UE – Statele Unite ale Americii. Prilej de bucurie ascunsă și moderată a SUA, dacă nu cumva sînt ceva date și fapte în culise.
Istoria modernă a înregistrat faptele îndrăznețe ale panilor polonezi, chiar dacă țara lor a fost sfîrtecată de „dragii” lor vecini. Și uite că pan premier Leszek Miler, cu toate că se afla în scaun cu rotile, s-a proțăpit în fața duetului franco-german. Încercarea acestor două state de a impune criteriul economic în dauna criteriului demografic al fiecărui stat privind numărul de voturi și comisari nu a fost acceptată nici de spanioli, care se opun unei corride economice. Această frondă îi va costa pe cei doi turbulenți, care vor suporta represalii economice și sancțiuni, în anul ce vine, din partea nucleului dur alcătuit din Franța și Germania. Este clar că cei doi prim-soliști, care au în spate puterea economică, vor face cărțile în Uniunea Europeană. Și dacă Spania și Polonia nu vor intra în cadență, se va recurge la UE cu două viteze, care practic va însemna grupul restrîns al celor bogați, alături de care va defila plutonul rudelor sărace, cu o viteză mai redusă și, implicit, cei cu fonduri materiale și bănești pe măsura vitezei.
Bine că în evenimente nu a fost antrenată și România, pentru că automat trecea de partea celui mai tare, unde apare un cîștig. Cele două războaie mondiale stau mărturie, fără putință de tăgadă.
Mai persistă ideea istorică precum că noi am supraviețuit ca popor datorită faptului că întotdeauna ne-am supus mai-marilor vremii. Excepție fiind o scurtă perioadă din domnia Ceaușescului, dar asta l-a costat, pînă la urmă, viața!
Gîndirea filosofică antică ne-a lăsat aforisme privind trestia care se apleacă, epica noastră populară a inventat proverbul privind capul plecat pe care sabia nu-l taie (dar ciomagul îl sfărîmă). Coșbuc scria în „Decebal către popor” că nu-i totuna leu să mori sau cîine înlănțuit, iar marele Nicolae Iorga spunea că vulturii nu stau la un loc cu muștele, sau că cel încătușat să privească atent cătușele, că și el a lucrat la ele.
Oricum am decela faptele, istoria recentă ne arată că polonezii ne-au oferi lecții de verticalitate, începînd cu Sindicatul „Solidaritatea” și terminînd cu stoparea Constituției UE. (Hary CERNEȚ)
Lasă un răspuns