Scriam, nu de mult, despre dilema cu care se confruntă partidul- stat în împăcarea caprei economiei românești cu varza pretențiilor Occidentului bogat, practic și dogmatic. Și uite că animalul respectiv dă semne disperate spre bolniță. Aflîndu-se în nevoie mare de voturi pentru ciolanele din acest an, încă de toamna trecută s-a hotărît dublarea pensiilor foștilor membri C.A.P.
Măsura nu e rea și prinde bine la poporeni, dar fiind nefiresc de costisitoare Guvernul s-a întins prea mult sub plapuma financiară anemică și o să rămînă cu gioalele goale.
Că sus, la Putere, aerul este mai tare și afectează organul gîndirii, este știut și nu trebuie demonstrat. Prim-dirijorul corului guvernamental ce interpretează opere de multe parale nu observă și nici nu aude că unii coriști se foiesc și se vor primi-soliști. Este adevărat că alaiul Executivului cîntă pe mai multe voci, dar sînt și disonanțe. De altfel, și dirijorul încearcă schimbarea partiturii.
Așa cum susțineau clasicii marxism-leninismului, lupta se ascute, însă de astă-dată nu lupta de clasă, ci PSD versus tovarăși. Cum altfel se poate explica zicerea ministresei de la Ministerul Muncii, că se gîndesc la o nouă modificare a legii pensiilor și că nu se va lua în considerare, la recorelare, parcursul profesional din perioada comunistă, cînd era mai importantă poziția politică decît calitățile angajatului. După firava judecată a titularei Ministerului nemuncii ar trebui să înțelegem că strungarul, mecanicul de locomotivă sau țesătoarea cu gradația a VII-a, care au muncit 8-10 ore, de luni pînă luni, fără repaos duminical, în perioada ante-decembristă, au beneficiat de poziția lor politică de membri de partid sau de sindicat, scăzînd astăzi în privirea de pasăre de pradă a guvernanților. La o judecată sumară, înseamnă că istoria relațiilor de muncă în România începe de la anul 1990!?
Dar parcurs profesional ante-decembrist au avut și șeful cabinetului de miniștri, șeful statului, președinții instanțelor de judecată, la care se adaugă toți oamenii muncii, după cum se numeau în epocă.
Bombonelul țării vorbește de recalcularea pensiilor într-o formulă generoasă și echitabilă, într-un spirit de camaraderie. Ideea centrală în jurul pensiilor bate moneda majorării pensiilor mici, fapt pozitiv dacă nu s-ar opri la vorbe, dar nu se indică și sursa financiară.
Reprezentantul Băncii Mondiale la București vorbește de o perioadă lungă și costisitoare, probabil cîteva cincinale. Pentru a nu ne lăsa în beznă la capitolul „pensii”, Banca Mondială ne arată și sursa bănească atunci cînd ne luminează cu directiva conform căreia echilibrarea fondului de pensii se poate face prin externalizarea serviciilor necontributive, vizînd aici pensiile agricultorilor – recent mărite și concediile de boală prelungite. Așadar, Onor Guvernul dă cu o mînă și ia cu amîndouă, pentru că externalizarea în cauză înseamnă lipsa unei surse sigure și, în consecință, plata la anu’ și la mulți ani!
Nu se știe cum vor acționa vechii tovarăși față de tovarășii de la Putere cînd li se vor recorela pensiile în jos sau, în cel mai fericit caz potrivit refrenului de muzică populară „…tot pe loc, pe loc, pe loc…!”. E greu de presupus că se vor pupa: doctorul cu infirmiera, ministrul și curierul, dar mai ales Bombonelul cu Nea Nelu Cotrocelu’!
Simpozioanele astea tulbură mințile unor miniștri care se trezesc vorbind. Sau poate fi, așa, o încercare a opiniei publice. Vorba japonezului din bancul Ceaușescului: „da’ cu tianura ati întercat”?
La starea mizeră a majorității pensionarilor încercarea ar fi o izbăvire! (Hary CERNEȚ)
Lasă un răspuns