SINAXAR

Pomenirea Sfintei Fevronia (sec. IV)

Sfînta Fevronia a intrat la mînăstire de la o vîrstă fragedă. În timpul lui Dioclețian, a venit ca dregător al cetății un păgîn, Selin, cunoscut pentru cruzimea sa. O parte dintre credincioși creștini au fugit în alte părți. În mănăstirea în care viețuia Sfînta Fevronia, călugărițele au plecat și ele, rămînînd doar Sfînta, care era bolnavă, împreună cu mătușa ei, stareța, și două surori. Soldații romani au venit la mănăstire, au spart porțile și le-au dus pe maici în fața dregătorului. Sfînta Fevronia a fost înfățișată înaintea lui Lisimah, nepotul lui Selin, care, mai blînd din fire, a întrebat-o care-i este numele și credința. A fost ispitită cu amăgiri și cu făgăduințe, ca s-o întoarcă de la credință. Neputînd să o despartă de Hristos, Selin a poruncit ostașilor să o înfățișeze dezbrăcată înaintea tuturor, apoi să o întindă în patru părți, să aprindă foc dedesubt și să o bată patru oameni cu toiege pe spate. Iar, pentru a nu se stinge focul, turnau peste el untdelemn, ca astfel să facă mai multă văpaie și s-o ardă mai cumplit, încît se topea carnea fericitei Fevronia și curgea pe pămînt. După aceea au poruncit să o spînzure pe un lemn și au ars-o cu torțe, apoi i-au tăiat limba și i-au dezrădăcinat dinții. Cu multă cruzime, i-au tăiat sînii amîndoi, iar, mai pe urmă, i-au tăiat mîinile și picioarele și, în sfîrșit, capul. Chinurile și moartea sfintei l-au convertit pe Lisimah la credința în Hristos, iar Selin, imediat după fapta sa, și-a ieșit din minți și s-a lovit cu capul de un stîlp de marmură pînă a murit. (C.GHERASIM)