Pomenirea Sfîntului Leontie de la Rădăuți
Despre Sfîntul Leontie de la Rădăuți avem știri în „Palinodia”, scrisă între 1621-1622, de teologul ucrainean Zaharia Kopînstenski, ieromonah din Kiev, și publicată abia în 1878. Aici se spune că: „la Rădăuți, în episcopie, Sfîntul Leontie, făcătorul de minuni, zace cu trupul întreg”.
Se pare că Sfîntul Leontie a trăit în veacul al XV-lea și a făcut parte din obștea călugărilor rădăuțeni. Probabil a fost chiar stareț al mănăstirii cu hramul „Sfîntul Nicolae”, care a devenit apoi catedrală episcopală și loc de îngropare a primilor domni moldoveni. Pentru evlavia, rugăciunile și darul vindecării de boli și neputințe, Leontie a fost socotit, încă din timpul vieții, un „apropiat” de Dumnezeu, adică un sfînt. După moarte, trupul său a rămas neputrezit, încă un semn evident al sfințeniei sale, venit din partea lui Dumnezeu. Din cele consemnate de Zharia Kopînstenski, reiese fapul că și la mormîntul lui au avut loc vindecări minunate. Pe vremuri, strada de zi Bogdan Vodă din Rădăuți, unde se află și ctitoria domnitorului, se numea „Drumul Sfîntului”. Probabil i s-a zis așa pentru că pe acest drum veneau și se închinau credincioșii în fața cinstitelor sale moaște. După tradiția locală, ziua lui de prăznuire era la 1 iulie, cînd se făceau mari pelerinaje la moaștele sale. Tot atunci, după săvîrșirea Sfintei Liturghii, se oferea o masă comună în curtea mănăstirii pentru pelerini, săraci și orfani, încît această zi de pomenire era cunoscută în popor sub denumirea de „praznicul Sfîntului”. Moaștele Sfîntului Leontie au mîngîiat și au întărit pe mulți credincioși în dreapta credință, de-a lungul veacurilor, ca și moaștele Sfîntului Ioan cel Nou din Suceava. Însă, cinstitele sale moaște au fost pîngărite și risipite, în jurul anului 1639, de o ceată de tîlhari, veniți din afară, cînd a fost prădat întregul oraș Rădăuți. (C.GHERASIM)
Lasă un răspuns