Pomenirea Sfintei Mare Mucenițe Marina (sec. III)
Acesta a trăit în Antiohia Pisidei, fiică a unui oarecare Edidie, slujitor al idolilor păgîni. După ce a murit mama sa, Marina a fost încredințată unei femei din afara cetății, ca să o crească. La 12 ani, ea a auzit de Hristos și a cerut s-o învețe și pe ea credința creștinilor. Și a fost învățată, de unii din satul unde locuia. A început să trăiească în rugăciune, cu dorința aprigă de a duce lupta mucenicilor. La 15 ani a fost pîrîtă la dregătorul cetății că nu se închină idolilor. Acesta a cerut să fie prinsă și a închis-o în temniță. Sfînta a fost scoasă apoi la judecată. Dregătorul s-a minunat însă cînd a văzut cît este de frumoasă și a rugat-o să-i fie soție. Dar ea nu a vrut să se lepăde de Hristos, iar dregătorul a poruncit să fie bătută fără milă. Apoi a dat ordin să fie spînzurată pe stîlp și i-au strujit trupul cu unelte ascuțite. Fecioara a pătimit cazne multe în temniță și în fața judecătorilor. În cele din urmă, Marina a fost arsă cu făclii și aruncată cu capul în jos, într-un vas plin cu apă. A rămas nevătămată și mulți păgîni au început să creadă în Hristos. Mînios, dregătorul i-a tăiat capul Marinei și celor care au mărturisit împreună că sînt creștini. (C.GHERASIM)
Lasă un răspuns