Sîmbătă, 27 iulie
Pomenirea Sfîntului Mucenic Pantelimon (sec. IV)
Sfîntul Pantelimon a trăit pe vremea împărăției lui Maximian Galeriu. Părinții i-au dat numele Pandoleon. Murindu-i mama, sub îndrumarea tatălui său, a uitat învățătura creștină a mamei sale și a ajuns, ca și tatăl său, închinător la idoli. La vîrsta cuvenită a fost trimis să învețe filosofie, iar, mai apoi, s-a făcut ucenic la un doctorfoarte cunoscut în cetate, Eufrosin, de la care a deprins meșteșugul tămăduirii bolilor. În aceeași vreme, Pandoleon l-a cunoscut și pe bătrînul preot Ermolae, care a început a-i lumina mintea, învățîndu-l credința în Hristos. Rugîndu-se împreună, au înviat un copil mușcat de viperă, care zăcea mort în drum. Pandoleon a fost botezat de către bătrînul Ermolae, luînd numele de Pantelimon, adică „cel cu totul milostiv”, primind totodată și darul facerii de minuni. Sfîntul a vindecat mulți oameni și a adus la credință pe mulți păgîni. Între timp, împăratul l-a chemat la el și a încercat să-l abată de la calea lui Hristos, însă Pantelimon nu a cedat. După ce a fost supus la multe chinuri, Sfîntul a rămas nevătămat, iar împăratul a rămas uimit de toate aceste minuni. Împăratul l-a osîndit la moarte, tăindu-i-se capul cu sabia.
Duminică, 28 iulie
Pomenirea Sfinților Apostoli din cei 70: Prohor, Nicanor, Timon și Parmena, diaconii
După Înălțarea Domnului la cer și după primirea Sfîntului Duh, Sfinții Apostoli au rînduit anumite case, în care să se propovăduiască cuvîntul lui Dumnezeu, și și-au ales cîțiva bărbați credincioși și vrednici, pe care i-au pus să privegheze ca împărțirea milosteniilor la săraci să se facă după dreptate și trebuință. Acești bărbați aleși au fost sfințiți de către Apostoli, prin rugăciune și prin punerea mîinilor, făcîndu-i pe ei diaconi. Sfîntul Prohor a fost, mai întîi, însoțitor al Sfîntului Apostol Petru, în călătoriile sale, pentru răspînirea credinței în Hristos, împreună cu alți ucenici, și a fost pus de acesta episcop al Nicomidiei, unde a păstorit pînă după Adormirea Maicii Domnului. Începînd de atunci, a fost multă vreme părtaș la ostenelile Sfîntului Apostol Ioan și a fost surghiunit, cu acest Apostol, în insula Patmos, unde s-a arătat de mult folos Apostolului, la scrierea cărților sale. A fost ucis mucenicește de păgîni, pe cînd se afla în Antiohia, în timpul propovăduirii sale.
Sfîntul Nicanor a fost ucis în aceeași zi cu Sfîntul Ștefan, ziua aceea fiind o zi de mare prigoană împotriva Bisericii din Ierusalim, încît toți creștinii, afară de Apostoli, s-au risipit prin Iudeea și prin Samaria.
Sfîntul Timon a fost așezat de Sfinții Apostoli episcop de Bosra, din Arabia și, propovăduind pe Hristos, și-a dat sufletul, fiind răstignit pe cruce. Sfîntul Parmena și-a împlinit și el slujba cea încredințată lui de Apostoli, propovăduind credința în Hristos, și a murit, tot de moarte mucenicească, fiind îngropat de Apostoli. (C.G.)
Lasă un răspuns