Pomenirea Sfîntului Mucenic Calinic (sec. III)
Sfîntul Mucenic Calinic era orginar din Cilicia și a fost crescut în credința lui Hristos, pe vremea cînd, la Roma, împăratul era păgîn și prigonea pe creștini. Ajungînd el la vîrsta bărbatului desăvîrșit, a văzut pe mulți oameni, care lepădîndu-se de Hristos, au trecut la credința idolatră și au adus jertfe zeilor. Plîngînd pentru pierzarea lor, Sfîntul Calinic s-a făcut dascăl de mîntuire, învățîndu-i pe oameni să cunoască pe Atotțiitorul Dumnezeu și să se lase de cele deșarte.
Pe cînd se găsea în cetatea Ancira, din Galitia, propovăduind pe Hristos, a fost prins de necredincioși și adus înaintea dregătorului Sarcedon, care, văzînd tăria și puterea credinței lui, l-a dat la tot felul de chinuri. Astfel, după ce a strujit trupul Sfîntului cu pinteni de fier, l-a încălțat în încălțăminte de fier, care avea piroane ascuțite, silindu-l să alerge pînă la cetatea Gangra, situată la zeci de kilometri departe de Ancira. După ce a mers o oarece distanță, ostașii ce-l trăgeau s-au oprit, de sete, și nu au mai putut pleca. Sfîntul, rugîndu-se, a făcut de a izvorît apă dintr-o piatră seacă. Sosind la Gangra, Calinic a fost aruncat într-un cuptor de foc, și așa și-a dat sufletul lui Dumnezeu. (C.G)
Lasă un răspuns