Pomenirea Sfîntului Ioan Iacob Hozevitul
Sfîntul Ioan Iacob Hozevitul s-a născut la 23 iulie 1913 în satul Crăiniceni, pe malul Prutului. Din botez i s-a dat numele de Ilie. După șase luni, mama Sfîntului, Ecaterina, s-a îmbolnăvit și a murit, grija pentru prunc revenind bunicii, Maria Iacob. În anul 1916, tatăl, Maxim Iacob, s-a recăsătorit, însă, după doi ani, a fost trimis pe front. În timpul luptelor, el a fost împușcat. Din septembrie 1920, Ilie Iacob a început să urmeze școala primară la Crăiniceni. În anul 1924, în viața lui s-a petrecut o nouă nenorocire, prin moartea bunicii sale. Rămas singur pe lume, el a fost luat în casa unchiului său, „moș Alecu”, fratele mai mare al tatălui, care îi va purta de grijă pînă la intrarea în mănăstire. Unchiul l-a trimis să învețe carte, mai întîi la Gimnaziul „Mihail Kogălniceanu” din Lipcani, apoi la Liceul „Dimitrie Cantemir” din Cozmeni. În anul 1932 și-a susținut examenul de bacalaureat la Cernăuți. În 1933, cînd a împlinit 20 de ani, a intrat în mănăstirea Neamț. În dorința unui loc mai liniștit, un an mai tîrziu, a plecat în Oltenia, rămănînd la mănăstirea Turnu. După cîteva luni a fost chemat să-și satisfacă stagiul militar, fiind repartizat să îngrijească bolnavii.
Întors la mănăstirea Neamț, a fost numit bibliotecar, iar la 8 aprilie 1936 a fost uns în monahism și a primit numele de Ioan. În noiembrie 1936 a plecat să se închine la Locurile Sfinte și a rămas la mănăstirea Sfîntul Sava, situată pe malul Iordanului. Acolo, cuviosul Ioan a trăit opt ani, după care a fost numit egumen al schitului românesc de la Iordan. A păstorit schitul timp de cinci ani, pînă în 1952, cînd, fiind bolnav, a renunțat la stăreție și s-a retras la mănăstirea Sfîntul Gheorghe Hozevitul, situată la apus de Ierihon, pe Valea pîrîului Horat, în preajma căruia a trăit și Sfîntul Prooroc Ilie Tezviteanul. Doritor de liniște și pace, cuviosul Ioan Iacob și-a mutat locuința pămîntească într-o peșteră, în care a stat timp de opt ani. La 5 august 1960, la doar 47 de ani, cuviosul Ioan Iacob a murit. După 20 de ani, trupul său, rămas în peșteră, a fost găsit întreg și neatins de nici o stricăciune. La 20 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rîndul sfinților. (C.G.)
Lasă un răspuns