SINAXAR

Sîmbătă, 10 august

Pomenirea Sfinților Mucenici Laurențiu arhidiaconul, Sixt și Ipolit, episcopii Romei (sec. III)

Ei au trăit în zilele împăraților Decius și Valerian. Sfîntul Sixt era de la Atena și, mergînd la Roma, a fost sfințit episcop, după ce Sfîntul papă Ștefan a mărturisit pe Hristos. Pornindu-se atunci priogoană asupra creștinilor, Sfîntul Sixt a poruncit arhidiaconului său să împartă toate bunurile și banii celor săraci. Cînd s-a întors Decius din Persia, a fost adus la el Sfîntul Sixt și, care a refuzat să se lepede de credință, așa că i s-a tăiat capul. Atunci, Sfîntul Laurențiu a venit în fața împăratului, aducînd, în căruțe, mulțime de săraci, orbi, șchiopi, muți, văduve și orfani, care trăiau din milostenia Bisericii. Împăratul, văzîndu-i pe aceștia, s-a mîniat și a poruncit să-l bată crunt pe Sfîntul Laurențiu. Apoi, l-au băgat în temniță, unde Sfîntul a tămăduit pe toți cei ce mergeau la el. Adus iarăși în fața împăratului, Laurențiu nu a acceptat să jertfească idolilor, fapt pentru care a fost întins pe un grătar de fier ars în foc, pe care, mulțumind lui Dumnezeu, și-a dat sufletul. În timp ce era îngropat de către papa Ipolit, Decius a dat ordin să fie prins și acest slujitor al lui Hristos. Astfel, Sfîntul Ipolit a fost bătut cu toiege de fier cu ghimpi, apoi, legat de cai sălbatici și tîrît pînă și-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Duminică 11 august

Pomenirea Sfîntului Nifon, patriarhul Constantinopolului (sec. XVI)

Sfîntul Nifon era din Moreea (Grecia). Încă din tinerețe a plecat la muntele Athos, unde, cercetînd mai multe mănăstiri, schituri și chilii pustnicești, s-a așezat, în cele din urmă, la mănăstirea Dionisiou. Aflînd de evlavia și înțelepciunea sa, clerul și credincioșii din Tesalonic, l-au ales mitropolit. În anul 1486, mitropolitul Nifon a fost pus în scaunul de patriarh al Constantinopolului. După cucerirea capitalei bizantine de turci, în 1453, a fost alungat din scaun, însă a fost chemat înapoi la cererea credincioșilor. În anul 1498, a fost surghiunit la Adrianopole. Aici a fost aflat de Radu cel Mare, care l-a chemat în Țara Românească, unde s-au întemeiat episcopiile de la Rîmnic și Buzău, iar Nifon a sfințit doi episcopi. Neaceptînd unele compromisuri pe care le-a făcut Radu cel Mare, a plecat înapoi în Sfîntul Munte, așezîndu-se mai întîi la mănăstirea Vatoped, și apoi la Dionisiou. A murit la vîrsta de 90 de ani, în anul 1508. După șapte ani, Neagoe Basarab a trimis oameni care, cu încuviințarea monahilor de la Dionisiou, au dezgropat moaștele Sfîntului Nifon, le-au pus într-un scriu de lemn și le-au adus în țară, așezîndu-le deasupra mormîntului lui Radu cel Mare, la mănăstirea Dealu, ca, astfel, Sfîntul să ierte greșeala răposatului voievod. Apoi, Neagoe -Vodă a dat poruncă să fie puse sfintele moaște într-o raclă de argint și să fie duse la Sfîntul Munte. Monahii de acolo, văzînd evlavia domnitorului român, i-au dăruit capul Sfîntului și o mînă, pe care voievodul le-a depus în ctitoria sa de la Argeș, unde se găsesc și astăzi. (Constantin GHERASIM)