Cinstita mutare a Preaslăvitei, Stăpînei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria
Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seamă dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului. Este o sărbătoare pregătită printr-un post de două săptămîni. Din Sfînta Scriptură nu aflăm nimic despre moartea Maicii Domnului, în schimb cîntările și imnurile de la Vecernia și Utrenia sărbătorii ne vestesc adevărata tradiție a Bisericii în această privință.
Cînd a binevoit Dumnezeu să o ia lîngă el pe Maica Sa, printr-un înger, cu trei zile mai înainte, i-a arătat cum se va muta de pe pămînt în ceruri. Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat și s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor, să se roage. Apoi s-a întors acasă și a pregătit toate cele de îngropare. Le-a promis celor din jurul ei că va cerceta și va ocroti pe toată lumea din ceruri. Ea a împărțit văduvelor sărace veșmintele sale, după care și-a cerut iertare de la toți. Înainte să se culce, s-a rugat pentru întărirea lumii și pentru viețuirea în pace. Apoi și-a dat sufletul în mîinile Fiului și Dumnezeului ei.
Atunci au venit la casa Maicii Domnului toți Apostolii din Ierusalim ai lui Hristos. Petru a început să cînte cîntecul de îngropăciune, iar Apostolii au ridicat patul și au dus-o pe Născătoare lui Dumnezeu la mormînt. După trei zile a sosit și Apostolul Toma, singurul care lipsea din rînduială dumnezeiască. Întristat că nu a văzut și el chipul adormit al Maicii Domnului, s-a deschis mormîntul pentru el. Atunci au descoperit că trupul Maicii Domnului nu mai era acolo. Rămăsese în pămînt doar giulgiul, ca mărturie a mutării Născătoarei de Dumnezeu la ceruri. (C.G.)
Lasă un răspuns