Pomenirea Părintelui David, care mai înainte a fost tîlhar
Sfîntul și cuviosul David a fost mai înainte tîlhar, trăind în pustie, unde a făcut multe răutăți, ucigînd oameni fără nici o milă. Avea sub comanda sa mai mult de 30 de tîlhari, care îl însoțeau în ticăloșiile sale. Odată, șezînd cu ei în munte, s-a gîndit la viața sa și, temîndu-se de Dumnezeu, că a făcut atîtea răutăți, i-a părăsit pe tovarășii săi și s-a dus la o mănăstire. Acolo, starețul i-a spus că, fiind bătrîn, nu va putea răbda osteneala și înfrînarea specifice monahismului. Atunci, David s-a jurat că, dacă nu va fi primit, se va întoarce la tîlharii săi, după care va reveni pentru a-i ucide pe toți călugării. Auzind acestea, omul bisericii l-a luat în mănăstire și l-a uns călugăr. Și a început a se nevoi cu înfrînare și smerenie, fiind spre învățătură tuturor monahilor. Într-o zi, i-a stat înainte Arhanghelul Gavriil, care i-a zis că Dumnezeu l-a iertat de păcate și i-a încredințat darul de a face minuni. Neîncrezător în spusele îngerului, David, asemeni Sfîntul Zaharia, a rămas mut, neputînd vorbi decît atunci cînd îl slăvea pe Dumnezeu și se ruga. În afară de acestea, era fără glas. Pe urmă, Sfîntul David a săvîrșit multe minuni cu puterea lui Dumnezeu, a luminat pe orbi, i-a făcut pe șchiopi să umble, a vindecat îndrăciții și cînta în biserica la rugăciune, iar alt cuvînt nu-l putea grăi. (C.G.)
Lasă un răspuns