Sîmbătă, 7 septembrie
Pomenirea Sfîntului Mucenic Sozont (sec. III)
Mucenicul Sozont a trăit în țara Licaoniei și a fost păstor de oi. Purtîndu-și turma prin singurătăți, tînărul păstor a avut fericirea de a crede în Dumnezeul cel viu, în Hristos. Unde era el cu oile, se adunau și alți păstori și el îi învăța să cunoască pe Dumnezeu cel adevărat. Într-o zi ajungînd cu turma lîngă un stejar, a ațipit și a avut o vedenie. A încredințat altora oile și a intrat în cetatea Pompeiopol. Acolo, a intrat într-un templu, a luat mîna de aur a idolului, a sfărîmat-o în bucăți și a dat-o săracilor. Apoi, nerăbdînd să vadă oameni nevinovați chinuți, a mărturisit înaintea dregătorului că el este responsabil de cele petrecute în templu. Auzind dregătorul acestea, a dat poruncă să fie bătut cumplit, să i se frîngă mîinile și picioarele și să fie chinuit. Sozont a îndurat toată cruzimea, însă, în cele din urmă, și-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu.
Duminică, 8 septembrie
Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Cea dintîi mare sărbătoare din cununa Sfinților de peste an este sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului. Știrile Bisericii privind sărbătoarea aceasta nu se întemeiează pe Scriptura canonică, ci în întregime numai pe Tradiția Bisericii. Astfel, știm că părinții Maicii Domnului erau Drepții Ioachim și Ana. Tot din Tradiție știm că erau sterpi și că erau în vîrstă. Ei doreau să aibă un copil, iar Maica Domnului a fost rodul rugăciunilor și lacrimilor părinților ei, rod al îndurării lui Dumnezeu. A fost un copil cu o chemare dumnezeiască pe umeri: chemarea de a fi mama care a dat trup de om lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru Iisus Hristos. Așa a venit pe lume Mama Fiului și mireasa Duhului Sfînt, Împărăteasa tuturor Sfinților, sprijinitoarea păcătoșilor, atotputernică rugătoarea pentru toți oamenii, Maica mîntuirii noastre. (C.G.)
Lasă un răspuns