Înălțarea Cinstitei Cruci a Domnului (post)
Sfînta Cruce a fost cinstită încă din timpul Sfinților Apostoli. Creștinii au străbătut tot timpul prigoanelor, cu cinstirea Crucii, pînă la venirea ca împărat la Roma a marelui Constantin, care și-a biruit dușmanul cu semnul Sfintei Cruci, fapt în urma căruia a da libertate creștinilor, în anul 313. După puțin timp, maica sa, Sfînta Elena, a descoperit la Ierusalim Crucea Domnului, intactă după trei secole. În amintirea acestei minuni, ea a ridicat o biserică. În anul 351, semnul Sfintei Cruci s-a arătat mai luminat decît soarele, deasupra muntelui Golgotei, eveniment în urma căruia mulți eretici și evrei s-au convertit la credința în Hristos. Cinstirea Sfintei Cruci a sporit în secolul VII, cînd perșii au cucerit Ierusalimul, luînd, între alte odoare de preț, și lemnul sfînt. Însă împăratul Heraclie i-a învins în cele din urmă, iar perșii au fost siliți să aducă înapoi la Ierusalim Sfînta Cruce. Împăratul a mutat cu mare alai lemnul Crucii, din Ierusalim la Constantinopol. Lemnul a fost împărțit în părticele și trimis la diferite biserici.
Pomenirea Sfîntului Mucenic Nichita (sec. IV)
Sfîntul Nichita s-a născut și a crescut în Dacia, pe malul stîng al Dunării, țară stăpînită la acea dată de goți. Sfîntul a fost învățat și botezat în legea creștinilor de fericitul Teofil, episcopul goților, cel care a participat la primul Sinodul Ecumenic. Goții erau conduși de doi regi: Atanaric, carea domnea asupra celor din răsăritul Goției, un rege barbar și păgîn, și Fridigern, care conducea pe cei din apusul țării, fiind creștin. Sfîntul Nichita trăia sub stăpînirea lui Atanaric. În anul 370, regele a pornit o prigoană puternică împotriva creștinilor și s-a hotărît să poarte un idol, într-o căruță, în toate locurile unde se aflau creștini. Apoi, a poruncit ca cei care nu se închină la idol să fie omorîți. Numai că Nichita îi ajuta pe creștini, fie ascunzîndu-i, fie îmbărbătîndu-i. Atanaric a aflat de faptele Sfîntului și a poruncit ca aceasta să fie prins și pus la chinuri. Nevrînd să se lepede de Hristos, sfîntul Nechita a fost ars de viu și așa, prin foc, a murit. Trupul lui a fost strămutat în Cilicia și înmormîntat cu mare cinste. (C.Gh.)
Lasă un răspuns