SINAXAR

Pomenirea Sfinților Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont (sec. III)

Pe cînd se săvîrșea praznicul zeului Apolo, în timpul împăratului Probus, au sosit la Antiohia doi oameni, Trofim și Savatie, care erau creștini. Văzînd marea sărbătoarea idolatră, ei au refuzat să se veselească cu păgînii, mărturisind credința în Hristos. Auzind acestea, Eliodor, dregătorul Antiohiei, a poruncit ostașilor să-i prindă și să-i arunce în temniță. Apoi, l-a chemat la judecată pe Trofim. Văzînd statornicia lui în credință, Eliodor a poruncit să fie bătut cu toiege și strujit cu unelte ascuțite. A urmat la interogatoriu fericitul Savatie, care a fost spînzurat și strujit cu unghii de fier atît de tare, încît a murit pe drumul spre închisoare. Rămas singur, Trofim a fost trimis să asiste în cîmpul Sinadelor din Frigia, la sărbătoarea păgînă a dioscurilor. Acolo l-a cunoscut pe Dorimedont, un bărbat din sfatul cetății, care cerceta în taină pe cei închiși pentru credință. Fiind prins de păgîni, lui Dorimedont i s-a rupt fața cu unghii de fier, i-au dezrădăcinat dinții și l-au ars pe foc. Iar lui Trofim i-au scos ochii cu țepușe înfocate. La urmă, i-au osîndit pe amîndoi să fie dați spre mîncare fiarelor, însă animalele nu s-au atins de ei. Atunci, sub acuzația că sînt vrăjitori, dregătorul i-a osîndit să li se taie capetele cu sabia. (C.Gh.)