SINAXAR

Sîmbătă, 21 septembrie

Pomenirea Sfîntului Mucenic Codrat

Sfîntul Codrat a fost ucenic al Apostolilor Domnului și a trăit pînă în vremea împăraților Traian și Adrian. A propovăduit Evanghelia în multe locuri, cu deosebire în Magnezia și la Atena, unde a fost ales episcop. Acolo, i-a învățat pe cei ce se închinau la idoli calea cea dreaptă a credinței, aducîndu-i pe mulți din întunericul păgînătății la lumina lui Dumnezeu.

Pentru viața și faptele sale, Sfîntul Codrat a fost alungat cu pietre din Atena, de închinătorii la idoli, însă a scăpat în chip minunat cu viață. Mai tîrziu, a fost prins de slujitorii împăratului Adrian și supus la multe chinuri, pînă cînd și-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu.

Duminică 21 septembrie

Pomenirea Sfîntului Mucenic Foca, episcopul Sinopei, și Sfîntul Mucenic Foca, grădinarul

Sfîntul Foca „făcătorul de minuni” și Sfîntul Foca „grădinarul” au trăit în orașul Sinope din Pont. Cel dintîi a murit ca un mucenic în vremea împăratului Traian, iar cel de-al doilea, cu două veacuri mai tîrziu, pe vremea lui Dioclețian.

Foca cel dintîi a fost făcător de minuni încă din tinerețe. Pentru viața lui fără prihană a fost ales episcop al cetății Sinope, întorcînd pe mulți închinători la idoli la cunoștința lui Hristos. Cînd a voit Dumnezeu să-l învrednicească de cununa mucenicilor, i s-a vestit printr-un vis că: „pahar ție s-a gătit și trebuie să-l bei. „Și s-a împlinit aceasta în zilele împăratului Traian, fiind tăiat cu sabia, iar trupul lui ars în foc.

Sfîntul Foca își cîștiga hrana muncind într-o grădină, situată lîngă mare. Din roadele pămîntului, el dădea o parte și celor săraci. În scurt timp s-a dus vestea despre milostenia lui, mulți păgîni convertindu-se la creștinism văzîndu-i bunătatea. Atunci, cineva l-a informat pe guvernatorul locului că Foca este creștin și refuză să se închine zeilor. Mîniat, acesta a dat poruncă unor ostași să-l caute pe sfînt și să-l ucidă. Foca i-a primit pe soldați în casă, fără ca ei să știe că erau la omul căutat, i-a ospătat toată noaptea, timp în care el și-a pregătit mormîntul. A doua zi dimineață, le-a spus cine este. Mirați, oamenii guvernatorului nu au vrut să-l omoare și au hotărît să plece spunînd că nu l-au găsit. Sfîntul a insistat să-și facă datoria, iar după multă șovăire ostașii au împlinit porunca împăratului. (C.Gh.)