SINAXAR

Pomenirea Sfîntului Mucenic Leontie și cei împreună cu dînsul, Ipatie și Teodul (sec. I)

Sfîntul Leontie era originar din Grecia și, pentru calitățile sale, a fost răsplătit cu funcția de dregător. El își exercita funcția la Tripoli (Africa), unde primea pe cei săraci cu dragoste și îi osptăta cu mese împărătești.

Prinzînd veste despre aceasta, stăpînitorul Feniciei a trimis la el pe tribunul Ipatie, cu alți doi ostași, dintre care pe unul îl chema Teodul. În drum spre Tripoli, Ipatie a fost cuprins de friguri și a auzit un glas care îi poruncea că, dacă vrea să se izbăvească de boală, să cheme de trei ori, în ajutor, pe Dumnezeul lui Leontie. Acest glas a fost auzit și de Teodul. Ajungînd la Tripoli, au fost primiți cu multă dragoste de Leontie, care s-a rugat pentru dînșii și pentru însănătoșirea lor. Îndată, a venit un nor de apă din cer, care i-a botezat și i-a luminat, iar pe Leontie l-a îmbrăcat cu haine albe.

Necredincioșii l-au vestit pe dregătorul Adrian, care i-a prins pe toți trei și i-a aruncat în temniță.

A doua zi, scoțîndu-i din închisoare, i-a adus înaintea lui, îndemnîndu-i să se despartă de credința lor în Hristos. Dar nu a putut să-i înduplece. Drept urmare, a poruncit să-l spînzure pe Sfîntul Ipatie de un lemn și să-l strujească, cu unelte ascuțite, iar pe Sfîntul Teodul să-l bată cu săbii de lemn. După aceasta li s-au tăiat capetele cu securea, iar marele Mucenic Leontie, mai întîi, a fost bătut cu toiege și, neținînd cont de făgăduințele amăgitoare, a fost spînzurat și strujit de patru stîlpi și bătut pînă ce și-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu. (C.GHERASIM)