SINAXAR Miercuri, 24 decembrie

Sinaxar creștin – ortodox

Pomenirea Sfintei Mucenițe Evghenia

Sfînta Muceniță Evghenia s-a născut și a crescut în Roma, într-o familie de păgîni. Cînd părinții ei s-au mutat în țara Egiptului, Evghenia a fugit într-o noapte de acasă, s-a îmbrăcat în haine bărbătești și, luîndu-și numele de Evghenie, s-a retras într-o mănăstire. Ascunsă sub chip de bărbat, ea a urmat calea rugăciunii și a vieții mănăstirești. Într-o zi, o femeie bogată, Melania, s-a îndrăgostit de Evghenie și a încercat să-l atragă în păcat, dar nu a reușit. De ciudă, l-a pîrît guvernatorului că este un călugăr care atrage femeile în cursă și-și bate joc de ele. Adus la judecată, Evghenie a arătat tuturor că este femeie și tot ce s-a spus sînt vicleniile Melaniei. Guvernatorul, nimeni altul decît tatăl Evgheniei, cînd și-a văzut fata, a renunțat la slava și bogăția lumească, s-a botezat și s-a călugărit. Cînd a început prigoana contra creștinilor, Sfintei i-a fost legată o piatră de gît și au aruncat-o în apă. A ieșit nevătămată din apă, iar păgînii i-au tăiat capul.

Sinaxar romano – catolic

Pomenirea Sfintei Irmina

Sfînta Irmina a fost fiica unei familii nobile, și a fost logodită cu contele Herman. Acesta a murit înainte ca să aibă loc nunta și Irma a hotărît să se consacre cu totul lui Dumnezeu. A intrat în mănăstirea benedictină, întemeiată de Sfîntul Modoald la Ohren, lîngă Trier, astăzi aflat în perimetrul orașului. Cînd asupra mănăstirii și a orașului s-a abătut o ciumă pustiitoare, Irma, devenită stareță, a apelat la rugăciunile și sfaturile Sfîntului Vilibrord, renumit pentru zelul și sfințenia vieții sale. El a venit în Trier și, în urma rugăciunilor sale, flagelul a încetat să mai facă noi victime. Drept recunoștință, Sfînta Irmina i-a dăruit partea ei de moștenire de la Echternach și aici Sfîntul Vilibrord a zidit o biserică și o mănăstire pentru bărbați, care-i poartă numele. Se pare că Sfînta Irmina a murit în jurul anului 716, și capul ei se păstrează în biserica mănăstirii din Sponheim.

Joi, 25 decembrie

Sinaxar creștin – ortodox

Pomenirea închinării magilor

Pe vremea lui Moise trăia, în Chaldeea, un vrăjitor cu numele Valaam, care a proorocit că „stea din Iacov va răsări și va zdrobi stăpîniile lui Moab”. Ceilalți vrăjitori de după el au păstrat-o și au transmis-o din generație în generație la toți înțelepții și împărații lor. Așa a ajuns pînă la acești trei magi din vremea Evangheliei. Luînd ei seama cînd avea să se vadă asemenea stea și citind în stele că Steaua lui Hristos nu-și făcea drumul, precum celelalte stele, de la răsărit către apus, ci de la miazăzi către miazănoapte, au crezut că aceasta înseamnă nașterea unui mare împărat. Urmînd steaua, l-au aflat pe Hristos și, după ce astrul a căzut, I s-au închinat Lui și i-au adus daruri: aut, tămîie și smirnă. Apoi, cu porunca îngerului, s-au întors în țara lor, neabătîndu-se pe la Irod. Pentru că magii s-au întors direct în țara lor, fără să treacă pe la el, Irod s-a mîniat și a poruncit să fie uciși toți pruncii din Betleem, cu gîndul de a-l ucide și pe Hristos. Dar s-a înșelat, luptîndu-se cu Dumnezeu, și cu cele proorocite despre Dînsul, deoarece a fost trimis un înger care a avertizat sfînta familie despre pericol. Iosif, Pruncul și Maria, mama Lui, au scăpat din mîna lui Irod și au fugit în Egipt. Irod a ucis practic fără rost 14.000 de prunci nevinovați.

Sinaxar romano – catolic

Pomenirea Sfintei Eugenia

Sfînta Eugenia a fost fiica guvernatorului Egiptului – Filip și, la 17 ani, cunoștea limba greacă și filozofia, dar era și foarte frumoasă. Mulți tineri au cerut-o în căsătorie, dar tatăl a obligat-o să accepte mîna unui tînăr care se trăgea dintr-o familie ilustră, însă el era un om de nimic. Într-o zi, auzind niște versete din psalmi, Eugenia a hotărît să intre în mănăstire. După un timp, s-a întors acasă și i-a convins pe toți să accepte credința creștină. Tatăl ei, Filip, a fost denunțat și omorît. Eugenia a părăsit Egiptul, a venit la Roma, unde a fost prinsă și judecată, iar după torturi îndelungate a fost executată prin tăierea capului.

Vineri, 26 decembrie

Sinaxar creștin – ortodox

Pomenirea Sfîntului Nicodim de la Tismana

Cuviosul Nicodim s-a născut în satul Prilep, dintr-o familie de aromîni. De mic copil, a renunțat la toată averea părintească și a fugit în Sfîntul Munte. Mai tîrziu, în timpul Voievodului Vlaicu, a trecut Dunărea și, venind în Țara Românească, a zidit mănăstirea Vodița. Sfîntul Nicodim a trăit și a lucrat pe pămîntul românesc sub patru domnitori: Vlaicu, Radu, Dan și Mircea, fiind prețuit de toți. Sfîntul s-a implicat și în frămîntările de la Sfîntul Munte, ascultînd rugăciunea inimii. Pe lîngă mănăstirea Tismana, care e ctitoria lui, de la Sfîntul Nicodim ne-a rămas și o Evanghelie, numită Tetraevanghelul lui Nicodim de la Tismana. A murit în 1406 și a fost îngropat în mormîntul pe care singur și-l pregătise în mănăstirea sa. După o vreme, dovedindu-se că trupul său a rămas intact, a fost scos din mormînt și așezat cu cinste într-o raclă din biserica mănăstirii. Din cauza vremurilor tulburi, sfintele lui moaște au fost ascunse în locuri tainice, pe care nu le știa decît starețul mănăstirii. Cu timpul, însă, li s-a pierdut urma și au rămas știute doar de Dumnezeu.

Sinaxar romano – catolic

Pomenirea Sfîntului Mucenic Ștefan

Sfîntul Mucenic Ștefan este primul dintre ucenicii Mîntuitorului care a fost ucis de iudei pentru credința sa în Hristos. Cum înțelepciunea lui depășea puterea mai marilor poporului evreu, aceștia au adus martori mincinoși, care au zis că l-au auzit grăind „cuvinte de hulă împotriva Templului și a Legii și că Iisus Nazarineanul va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise”. În timp ce îl învinuiau, cei din sobor au văzut fața lui Ștefan strălucind ca o față de înger. Cu mult curaj, Sfîntul Ștefan a adus împotriva lor cuvînt de mustrare, precum odinioară Ilie, zicîndu-le: „oameni tari în cerbicie și netăiați împrejur la inimă și la urechi, voi pururea vă împotriviți Duhului Sfînt; cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi”. Însă iudeii l-au scos afară din cetate și l-au ucis cu pietre. În timp ce îl omorau, Sfîntul s-a rugat pentru dînșii: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. La uciderea Sfîntului Mucenic Ștefan a fost de față și Saul, care a păzit hainele ucigașilor. Saul, care s-a întîlnit cu Domnul pe drumul Damascului, a devenit viitorul Sfînt Pavel

Sîmbătă, 27 decembrie

Sinaxar romano – catolic

Pomenirea Sfîntului Ioan Evanghelistul

Sfîntul Ioan Evanghelistul este fiul lui Zevedeu și al Salomeei, fratele lui Iacob cel Mare, de meserie pescar și de loc din Betsaida, de unde erau și frații Petru și Andrei. Sfîntul Ioan a scris cea de-a patra Evanghelie, cartea Apocalispului și trei scrisori pline de farmec. Ioan este înainte de toate omul vieții spirituale intense, înclinat spre contemplație mai mult decît spre activitățile directe. Este vultur care de la prima bătaie de aripă se ridică pînă la înălțimea misterului dumnezeirii. Ioan evanghelistul face parte dintre intimii lui Iisus și este aproape de el în orele cele mai solemne ale vieții sale. Stă alături de Iisus la Cina cea de Taină, îl urmărește de aproape în timpul procesului și, unicul dintre apostoli, asistă la moartea Lui, stînd lîngă Prea Curată. După o tradiție foarte răspîndită, Ioan a locuit la Efes, împreună cu Mama lui Iisus. Sub împăratul Domițian, cu prilejul unei călătorii la Roma, a fost condamnat să fie ars într-un vas cu ulei înfierbîntat. Dar a fost scăpat de Dumnezeu. Mai apoi a fost exilat în insula Patmos, unde a descoperit Apocalipsa. A murit la Efes, pe cînd avea mai bine de o sută de ani, și a fost înmormîntat acolo, pe vremea împăratuluI Traian.

Duminică, 28 decembrie

Sinaxar creștin – ortodox

Pomenirea celor 20.000 de Mucenici, ce au ars în Nicomidia

Era praznicul Nașterii Domnului din anul 304, cînd nelegiutul

împărat Maximian s-a întors din războiul împotriva etiopienilor și,

crezînd că zeii și idolii i-au adus biruința în lupte, a voit să aducă

jetfe de mulțumire în Nicomidia. A trimis vestitori în toate părțile ca

să-i pornească pe toți supușii săi să se închine, împreună cu

împăratul la chipurile zeilor. Printre cei aduși cu sila de ostași se

aflau și mulți creștini, care nu au acceptat să intre în temple, ci s-au

dus în biserică, unde Sfîntul Antim, episcopul Nicomidiei, săvîrșea

Liturghia. Maximian s-a mîniat la auzul acestei vești și a trimis ostași care au încuiat pe dinafară ușile bisericii. Apoi au pus lemne în jurul bisericii, ca să-i dea foc și să ardă creștinii. Episcopul, auzind ce se întîmplă, i-a botezat pe toți cei ce nu erau încă botezați, i-a împărtășit cu Preacuratele Taine și i-a îmbărbătat să primească moartea pentru Hristos. În acest timp, slujitorii împărătești au aprins lemnele, iar flăcările au cuprins toată biserica. Toți creștinii dinăuntru au ars ca niște făclii vii. În plus, pe ulițele cetății, ostașii i-au omorît cu săbiile pe cei ce spuneau că ei cred în Hristos. Atunci au pierit cam 20.000 de Mucenici.

Sinaxar romano – catolic

Pomenirea Sfinților Prunci nevinovați

Irod s-a mîniat cînd a văzut că a fost batjocorit de magi, care nu au

mai venit să-l vestească unde s-a născut Mesia, așa cum le ceruse.

Cum nu putea să se răzbune pe magi, fiindcă aceștia plecaseră, dar nici pe Hristos, pentru că nu-L găsea, și-a revărsat furia aspura pruncilor nevinovați din Betleem. A trimis ostași înarmați să ucidă toți copilașii din oraș, de la doi ani și mai în jos, după cum avea

informațiile de la magi. Pe Iisus nu L-a putut omorî, deoarece, din

orînduire dumnezeiască, El se găsea departe de locul măcelului, în

Egipt. Uciderea pruncilor nu e străină nici de viața noastră de taină.

Duhovnicește, și noi puteam avea pe mîinile noastre sînge de

prunci nevinovați. Ori de cîte ori am mințit un suflet, ori de cîte ori

am fost pentru altul o pricină de păcat, duhovnicește am ucis, ca și

Irod, un suflet nevinovat. Ori de cîte ori înăbușim bunele îndemnuri

pe care Dumnezeu le seamănă în sufletele noastre, ori nu le lăsăm

să aducă rodul lor binecuvîntat, e cam și cum am ucide niște

prunci în leagăn. (Constantin GHERASIM)