Pomenirea Sfintelor Mucenițe Irina, Agapia și Hionia
Aceste trei mucenițe erau surori și au trăit pe vremea împăratului Dioclețian, în părțile Tesalonicului. Părinții lor se închinau la idoli, dar ele credeau în Iisus Hristos. Fiind prinse de păgîni, cele trei surori au fost duse înaintea dregătorului Sisinie, pentru a fi judecate. Sfintele fecioare i-au înfruntat cu îndrăzneală pe păgîni, zicînd că ele preamăresc pe Domnului Hristos și că se simt fericite să-și dea viața pentru El. Făcîndu-i-se milă de tinerețea și frumusețea lor, dregătorul le-a trimis în temniță, să se răzgîndească, dar Irina, Agapia și Hionia au rămas statornice în credința lor. Înfuriat, dregătorul a poruncit ca Agapia și Hionia să fie arse de vii. Cele două fecioare au murit ca niște mucenițe. Irina, cea mai tînără dintre ele, a fost amenințată cu aceeași moarte, dacă nu se leapădă de Hristos, dar nimic nu a putut să o înspăimînte. Cînd i s-a spus că va fi dusă într-o casă de desfrîu, ea a răspuns: „sînt gata a îndura toate, că necurăția care se face fără voie, nu se socotește păcat la Dumnezeu, ci aduce cunună celui care nu o voiește”. A fost dusă de doi ostași spre casa de desfrîu, cu o zi înainte de Paști. Pe drum, unul dintre ostași, și-a încordat arcul și, săgetînd-o, a omorît-o pe Sfînta Irina.
Sinaxar romano-catolic
Pomenirea Sfintei Bernadeta Soubirous
Festivitatea Sfintei Fecioare de la Lourdes, din ziua de 11 februarie, amintește arătatea Maicii Domnului la o tînără de 14 ani, care nu știa nici să citească, nici să scrie, dar care în fiecare zi se ruga. Această tînără este Bernadeta Soubirous, născută în orășelul Lourdes, dintr-o familie foarte săracă, în anul 1844. După ce, timp de șase ani a stat în Institutul Surorilor de Caritate din Lourdes, Sfînta Bernadeta a fost admisă la noviciatul din Nevers al acelorași călugărițe. În intervalul de 13 ani cît a stat aici, nu a cunoscut decît suferință. Chiar superioarele mănăstirii se purtau față de ea cu multă răceală. La începutul vieții sale de mănăstire, a fost infirmieră. În cele din urmă, după ce boala de astm i s-a agravat, Sfînta Bernadeta a fost constrînsă să stea mai mult la pat. Și-a petrecut scurta existență pămîntească în acceptarea cu liniște și umilință a suferințelor fizice, ca răspuns plin de generozitate la chemarea Maicii Domnului. Preacurata Fecioară a făcut să izvorască apa miraculoasă, spre care pelerinii din întreaga lume vin să-și împrospăteze credința și speranța la Lourdes. La 8 decembrie 1933, Papa Pius al XI-lea a ridicat-o la cinstea altarelor, propunînd-o ca un model de puritate sufletească, simplitate evanghelică și deplină supunere la voința lui Dumnezeu. (C. Gh.)
Lasă un răspuns