Sinaxar

Sîmbătă, 15 martie

Sinaxar ortodox

Pătimirea Sfinților Mucenici: Agapie, Plisiu, Timolau, Romil, alți doi cu numele Alexandru, și, iarăși, alți doi cu numele Dionisie

Acești Sfinți au trăit pe vremea împăratului Dioclețian. Agapie era originar din Gaza, cetate așezată între Mediterana și pustiul Arabiei. El a făcut legămînt cu alți șapte tineri să propovăduiască Evanghelia, gata fiind să îndure orice primejdie. Iar ceilalți vestitori ai Cuvîntului Scripturilor erau: Timolau din Pont, Plisiu, Alexandru, Romil, și doi cu numele Dionisie. Toți aceștia au pătimit în Cezareea Palestinei, după ce s-a dat poruncă împărătească, prin toate țările și cetățile, ca să fie siliți creștinii la închinarea la idoli. Totul s-a petrecut, cînd s-a organizat un praznic păgînesc cu ocazia pătimirii unor creștini, care erau osîndiți la moarte. Văzînd că se săvîrșește o asemenea faptă, cei opt viteji au alergat și au stat în mijlocul mulțimii, strigînd cu glas mare: „Și noi sîntem creștini”. Dregătorul, văzîndu-i frumoși și tineri, a încercat să-i amăgească cu daruri și făgăduințe de cinstire, și i-a sfătuit să nu se piardă singuri. Însă sfinții au rămas neclintiți în credință. Pentru aceasta au fost chinuiți în felurite chipuri, după care li s-au tăiat capetele.

Duminică, 16 martie

Sfîntul Mucenic Sabin Egipteanul

Sfîntul Sabin era originar din cetatea Ermopolis, aflată în Egipt. În timpul împăratului Dioclețian, tulburîndu-se tot Egiptul din cauza prigonirii cumplite pornite asupra creștinilor, Sabin și-a lăsat casa, averea și prietenii, a ieșit din cetate și s-a adăpostit într-un sat în care erau ascunși și alți creștini. Acolo, într-o casă mică și sărăcăcioasă, petrecea în post și rugăciune, ziua și noaptea. Deși era căutat de păgîni, Sfîntul a fost de negăsit, pînă într-o zi cînd a fost vîndut de unul dintre apropiați. Prins împreună cu alți șase creștini, Sabin a fost legat și trimis la judecată, pentru că nu vroia să se închine zeilor. Pentru aceasta, idolatri l-au chinuit cumplit, zgîrîindu-l cu unghii de fier, după care i-au tăiat capul. Asemenea și ceilalați șase creștini, prinși împreună cu dînsul.

Sinaxar romano-catolic

Sîmbătă 15 martie

Pomenirea Sfîntei Luiza de Marillac

Luiza a fost fiica lui Ludovic de Marillac, conte de Ferrieres și consilier în parlamentul Franței. S-a născut în 1591 și a avut parte de o copilărie foarte zbuciumată. În 1694, i-a murit tatăl și, la 14 ani, Luiza a fost scoasă din colegiul regal și încredințată unei domnișoare sărace, care a îndrumat-o să muncească. În februarie 1613, Luiza s-a căsătorit cu scutierul și secretarul Mariei de Medicis. În același an, a născut un copil, Mihai. Boala îndelungată a soțului și greutățile financiare au tulburat atît de mult armonia între cei doi soți, încît Luiza s-a gîndit că ar fi bine să se despartă. Convorbirile frecvente cu Sfîntul Francisc de Sales au ajutat-o să depășească aceste momente grele. În anul 1625, soțul a murit, iar iar fiul lor Mihai a intrat în seminar. Asociată la întemeierea Institutului Fiicelor Carității, Luiza a primit în casa ei primele tinere venite de la țară cu gîndul de a se consacra îngrijirii săracilor și bolnavilor. A rămas în activitate pînă în clipa morți, în anul 1660. Luiza de Marillac a fost declarată sfîntă abia la 11 martie 1934, iar în 1960, Papa Ioan al XXIII-lea a declarat-o patroană a Asistentelor Sociale.

Duminică, 16 martie

Pomenirea Sfintei Benedicta

Fiică a unei familii înstărite din orașul Assisi, Benedicta a fost profund mișcată și puternic atrasă de viața nouă pe care o începuseră doi dintre concetățenii săi, care trăiau în credință și modestie. În anul 1214, a fost primită în mănăstirea Sfîntului Damina, unde, după moartea stareței, a fost aleasă de celelalte surori să fie „Mamă și îndrumătoare” pe drumul desăvîrșirii evanghelice. Nu se cunosc fapte mai deosebite din viața ei, dar faptul că încă din viață și apoi după sfîrșitul călătoriei pămîntești, în anul 1260, a fost considerată o sfîntă, dovedește că a strălucit în dragostea pentru iubirea și slujirea aproapelui. (C. Gh.)