Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfintei Mucenițe Eufimia

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Benedict

De la oamenii care nu cred în Dumnezeu să nu așteptăm înțelegere duhovnicească. Să ne rugăm să-i ierte Dumnezeu și să-i lumineze. Nici pe oamenii care au egoim și răutate (deși spun că sînt creștini) să nu te ostenești spre a-i sili să înțeleagă adevărul, căci nu încape adevărul înlăuntrul lor.
Virtutea are însușirea să trădeze pe om, oriunde s-ar ascunde. Chiar de s-ar preface cu nebunia în Hristos, ea tot îl va trăda, deși mai tîrziu, căci visteria agonisită de ea, care se va descoperi toată mai tîrziu, de asemenea va ajuta multe suflete, ba poate atunci chiar mai mult.
încrederea în Dumnezeu este o rugăciune tainică neîncetată, care atrage fără zgomot puterile lui Dumnezeu acolo unde trebuie, și astfel mereu Dumnezeu este proslăvit cu recunoștiință de fiii Săi cei iubitori.
Nu te înalța, ca să nu cazi și să dai pierzării sufletul tău. Urît este, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, tot omul cel mîndru. Pentru că, începutul păcatului omenesc este mîndria și cel ce se ține de ea este urît tuturor. Iar sfîrșitul mîndriei este căderea de la Dumnezeu, pentru că inima celui mîndru nu are umilință. O, sărmane om, de ce te înalți, fiind pămînt și cenușă? Că cine este mai nebun, decît cel mîndru? Trufașul, cu mîndria umflîndu-se este ca o bășică de apă ce scoate glas fățarnic. O, mărețule, cunoaște-ți firea, că din fire este muritor, iar tu, cu mîndria, te socotești a fi veșnic. Chiar de ai zbura înalt cu gîndul, ca un vultur, și de acolo de voi surpa, zice Domnul; pentru că El, mîndrilor, le stă împotrivă. Atunci, cei mîndri, căindu-se vor zice: «Ce ne-a folosit nouă mîndria noastră și la ce ne-a ajutat nouă bogăția cea cu mîndrie? Toate acelea au trecut ca o umbră și la chinurile veșnice ne vor duce.»” (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!