Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfintei Mucenițe Filofteia

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Ambrozie

Oamenii nu se lasă de ceartă pînă nu obțin lucrurile pe care ei consideră că le aparțin. Adică iau camătă ca preț al adevărului, ca și cînd dreptul lor este începul răutății și al asupririi. Pentru aceasta, cei ce iau camătă se numesc necurați și aspri, și sînt urîți înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. De aceea, la creștini, gîndul și chiverniseala din camătă este un lucru lepădat cu totul și considerat o defăimare. Acest fapt a fost afirmat și de Sfîntul Prooroc David, cînd a vorbit despre cetatea cea nedreaptă, din mijlocul căreia nu lipsește camăta și vicleșugul. Același mare prooroc a făcut și mențiunea despre cel drept: „Argintul său în camăta nu l-a dat.” Și iarăși: „De camătă și de strîmbătate va izbăvi sufletele lor.” Sfaturi în acest sens apar și în cartea „Proverbe” din Sfînta Scriptură: „Să nu-ți înmulțești bogăția ta din camătă și din dobîndă, ci să miluiești pe cel sărac ca să te mîntuiești.” Iar Legea poruncește, zicînd: „Celui de o credință cu tine, să nu-i dai din camăta argintului și a bucatelor, nici din cea a roadelor.” Și: „Lucrurile tale să nu le dai în camăta.” Iar în cartea „Eclesiastul”, tot din Sfînta Scriptură, este scris pentru cei ce se îmbogățesc din camăta și din strîmbătate: „Este o nedreptate pe care am văzut-o sub soare, bogăție adunată din camătării, care piere rău în gîlcevi, și nu se va curăți sufletul acela de păcat și toate zilele lui sînt în întuneric și în mînie multă.” Despre aceeași problemă Sfîntul Apostol Pavel a zis către Timotei: „Pe cei bogați să-i înveți să nu nădăjduiască în bogăția lor, ci in Dumnezeu, Cel ce ne dă nouă toate din destul, ca să ne bucurăm de ele, îndeamnă-i a se îmbogăți prin fapte bune, să fie milostivi și prin aceasta a se strînge noua comoară în ceruri.”
Creștinii, cărora li se prezintă această poftă urîtă de Dumnezeu, anume luarea de camătă, li se cere să renunțe la ea. Se cere rîvna cea bună a fericitului Zaheu și luarea aminte la cuvintele spuse de dînsul: „Iată, jumătate din avuția mea, Doamne, o dau săracilor și, de am năpăstuit pe cineva, întorc împătrit”. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!