Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfinților Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Anempodist

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea tuturor credincioșilor răposați

Un oarecare călugăr în vîrstă s-a dus în pustia cea mai îndepărtată și a văzut o femeie șezînd pe o piatră. Si, gîndindu-se că este o fiară după felul în care arăta, a început a striga și a-i porunci, zicînd: „De ești om, pogoară-te aici să vorbim.” Iar ea a răspuns: „Ce voiești, omule? Du-te de aici, că sînt femeie goală”. Atunci acel călugăr i-a spus: „Primește o haină, scufia și brîul”. Femeia le-a primit, s-a încins la brîu, s-a îmbrăcat și a pogorît spre călugăr. Curios să afle cine este, bătrînul a întrebat-o: „Pentru Domnul, spune-mi, cine ești?” Iar ea i-a spus: „Eu sînt fiica unei căpetenii de ostași. Părinții mei voiau să mă dea după un bărbat și să mă facă stăpîna casei. însă eu m-am gîndit că toate lucrurile lumii acesteia sînt trecătoare. Și am fugit noaptea în pustie, pînă am ajuns la piatra aceasta. Iată că de atunci pînă în ziua de astăzi au trecut șaizeci de ani. Pînă în prezent n-am văzut nici un om, fără numai, pe tine. Și am un vas de apa, iar altul de bob muiat și Dumnezeu le umple în toate zilele”. Călugărul a mîncat dintr-însul și a băut din apa ei pînă s-a săturat, apoi a lăudat pe Dumnezeu. Apoi, ea a vrut să se ducă în chiliuța ei, s-a dezbrăcat de veșmintele date de bătrîn și i-a spus: „Primește-ți ale tale, părinte”. însă el i-a spus: „Nu face așa, maică sfîntă, ci să ai toate acestea cu tine”. Dar femeia nu voia cu nici un preț și i-a răspuns: „Mergi de-mi adu altă haină, scufie și brîu, apoi să vii degrabă la mine”. Iar el, s-a întors înapoi, a luat tot ceea ce crede de trebuință pentru femeie, s-a întors iarăși la piatra ei și a început a striga după ea. însă nnu era glas, nici auzire și o piatră lată era prăvălită pe dinaintea peșterii. Iar fiarele cele sălbatice, scrîșneau cu dinții împotriva stareșului. Fără teamă, bătrînul a făcut o rugăciune și animalele s-au risipit, iar piatra s-a răsturnat. Cînd a intrat în peșteră, a aflat-o pe ea moartă. Apoi a îmbrăcat-o cu haină, cu scufia și cu colțuni și a pus-o în peșteră. în chip minunat, călugărul, beteag de un ochi din tinerețile sale, și-a recăpătat vederea în regulă după ce a tot umblat cu cinstitele ei moaște, și a proslăvit pe Dumnezeu, Cel ce i-a dat ei un dar ca acesta și răbdare. După aceea, a făcut rugăciune, a prăvălit piatra peste ușa peșterii și s-a dus întru ale sale. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!