Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Grigorie din Nyssa

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Aldo

îndrăcirea care provine din mînie se întîmplă așa: cu cît mai mult
s-ar certa cineva, cu atît îi trebuie mai multă îndreptățire. Căci așa și focul, cînd se face mult, atunci mai mult se aprinde; deci să nu
adaugi lemne de foc, cînd vrei să se stingă mai repede. Că nu are
putere de la sine mînia, dacă n-ar fi altul care să întărîte.
Așa fac și corăbierii cînd se ridică furtuna pe mare; atunci nu mai
socotesc mărfurile pe care le aruncă. Iar după ce se liniștește
furtuna, își aduc aminte de cele ce le-au aruncat și îi cuprinde jalea.
Asemenea, se află și cei ce se mînie: că este furtună cumplită cînd
mintea lui se tulbură și rămîne afară de sine și nu simte ce face,
chiar dacă ar grăi și cuvinte rele. Iar după ce îi trece lui mînia, atunci se gîndește la cuvintele cele rele, pe care le-a grăit, și își cunoaște paguba, rușinea și pierzarea. Că precum stomacul stricat varsă mîncarea, așa și gura mîniosului aruncă cuvintele rele. Iar multi fac și în alt fel: la mînie și la vrajbă sînt grabnici, iar la smerenie sînt lenevoși. Vei zice: acela care este începătorul certei, acelui i se cade întîi a se smeri. Dar tu, apucînd înainte, să te supui lui, ca să-ți fie ție plata de la Dumnezeu. Că, măcar că nu ai făcut tu începutul răului aceluia, fă tu, acum, începutul binelui, căci într-acest chip uneori fac și doctorii, care umblă pe la cei bolnavi, iar nu bolnavii pe la doctori. Asemenea și tu să faci fratelui cuprins de boala mîniei: să-i vindeci rana mîniei prin supunerea ta. Ascultă pe Domnul, Cel ce a zis: „Cui te lovește peste obrazul stîng, întoarce-i și pe celălalt” (Matei, 5, 39).
Patimile sufletești sînt: uitarea, lenea și necunoștința. Cu acestea trei se întunecă mintea, adică ochiul sufletului, și se lasă stăpînit de toate patimile: credința rătăcită, mînia, iuțimea, amărăciunea, ura de oameni, gîndul rău, întristarea nedreptățită, frica, spaima, cearta, invidia, slava deșartă, minciuna, neîncrederea, nebunia, lăcomia și, mai ales, iubirea de plăceri, iubirea de slavă și iubirea de bani, din care se naște tot răul. Omul nu ar face nici o greșeală dacă, mai întîi, n-ar veni acești trei uriași, cum spunea Sfîntul Marcu, și l-ar despărți pe el de Dumnezeu: ori prin uitare, ori prin lenevire, ori prin necunoștință.
Pricina tuturor răutăților este iubirea dobitocească a trupului și împătimirea și abaterea minții cu cuvinte nebunești și vorbe necugetate. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!