Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Mucenic Platon

Sinaxar romano-catolic: Hramul bazilicelor Sfinților Apostoli Petru și Pavel
A fost în Egipt un om, mai mare peste popor, și avea o fiică în care intrase un demon cumplit, care o chinuia pe ea. Tatăl fetei avea între prietenii săi și pe un călugăr oarecare. A alergat la el și i-a cerut sfat întrebîndu-l ce să facă pentru a-și salva fiica. Acesta i-a spus: „Nimeni nu o va putea tămădui pe fiica ta fără numai pustnicii pe care îi știu. Dar chiar de-i vei ruga, nu vor primi să facă aceasta, din smerenie. Drept aceea, dacă dorești să reușești, să faci ceea ce te voi învăța: cînd vor veni la tîrg ca să-și vîndă lucrul mîinilor lor, să cumperi și tu de la dînsii și, cînd vor veni să ia prețul să le zici să facă o rugăciune; și cred că diavolul va fugi de la fiica ta”. Luînd aminte la sfatul călugărului, omul s-a dus la tîrg, unde l-a întîlnit pe un ucenic al lui sfîntului Macarie care vindea vase și coșnițe. Și cumpărînd de la dînsul, l-a luat la casa lui, ca să-i dea prețul coșnițelor. Cînd a intrat călugărul acela în casă, îndrăcita aceea l-a lovit peste ureche, însă călugărul a întors îndată și celălalt obraz, după porunca Domnului. Iar demonul începînd s-o chinuiască pe fecioară, zicea: „O, sila și nevoie, porunca acestuia mă gonește pe mine”. Și îndată s-a tămăduit fecioara. După ce a venit la bătrîni, ucenicul le-a spus de cele ce se făcuseră și aceia au proslăvit pe Dumnezeu: „Legămînt este mîndriei diavolești să piară de smerenie și să fugă degrabă la porunca lui Hristos”.

Doi bătrîni, viețuind în pustie, au rugat pe Dumnezeu să le arate în care măsură au ajuns ei în viața duhovnicească. Atunci le-a venit un glas, care le-a spus: „în cutare sat al Egiptului este un om, un mirean de rînd, cu numele Euharist și femeia lui, Maria; dar voi n-ați ajuns încă la măsura acelora”. Mirați, bătrînii s-au sculat și s-au dus la satul acela și au întrebat de casa lui. Au aflat-o numai pe femeia lui Euharist, căreia i-au zis: „Unde este bărbatul tăau?” Iar ea le-a răspuns: „Este păstor și paște oile”. Apoi i-a adus pe ei în casa sa. Cînd s-a făcut seară, a venit Euharist cu oile sale și i-a văzut pe bătrîni. Le-a gătitr masa și a adus apă, ca să le spele lor picioarele. Bătrînii i-au spus: „Nu vom gusta nimic, de nu ne vei spune faptele tale cele bune. Iar Euharist, cu multă smerenie le-a explicat: „Eu sînt păstor și aceasta mi-i femeia”. însa, pustinicii n-au primit numai atata, ci l-au rugat să le spună totul. Iar acela nicidecum nu voia să le spună. Apoi i-au zis bătrînii: „Dumnezeu ne-a trimis la tine”.
După ce a auzit acest cuvînt, îndată s-a temut și a povestit: „Iată aceste oi le avem de la părinții noștri, iar dacă ne dăruiește Dumnezeu dintr-însele vreun cîștig, noi îl despărțim în trei părți: o parte la săraci, alta la primirea de străini, iar a treia o cheltuim pentru trebuințele noastre. De cînd m-am căsătorit, nu ne-am spurcat nici eu nici ea, ci am petrecut în feciorie și fiecare din noi ne îmbrăcăm noaptea în haine de păr, iar ziua în hainele nostre. Iar pînă acum nimeni din oameni n-a știut cele despre noi”.
Auzind acestea, bătrînii s-au minunat și, închinîndu-se, s-au dus în pustie, mustrîndu-se pe ei și lăudînd pe Dumnezeu. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!