Sinaxar ortodox: Sfinții Mucenici Flor și Lavru

Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Iacint

Oricine, de nu va păcătui, va avea nădejde și va afla ușurare în
ceasul și în ziua ieșirii sufletului. Să urăști cuvintele deșarte ale
lumii acesteia, ca să vadă inima ta pe Dumnezeu. Să iubești a face
rugăciune adeseori, ca să ți se lumineze inima. Să nu iubești a
mînca mult și nu va fi spurcată inima ta. Păzește-ți limba, ca să
se sălășuiască întru tine frica lui Dumnezeu. Dă-ți interesul cînd te rogi, pentru a fi mîncate de fiarele gîndului. Să ai inima tare împotriva gîndurilor rele și vor fi ușoare. Să nu ai vrajbă cu oamenii, ca să-ți fie primită rugăciunea. Smerește-te, fără deosebire, cu toată lumea, ca să ai îndrăzneală a te ruga. Păzește-ți ochii de vederi necuviincioase, ca să se păzească omul tău cel dinlăuntru.
Păzește-ți auzul, ca nu cumva tu singur să-ți aduni războaie. Să lucrezi lucru cu mîinile, ca să-ți cîștigi pîinea. Să nu ții la odihnă, ca să nu-ți îngreunezi trupul, că dator ești a-l înfrîna. Să nu-ți amesteci
cuvintele cu vorbe necuvioase, ca să nu ți se tulbure tăria. Să ne
facem nouă înșine locuința întru lacrimi, că zice Psaltirea: „Cei ce
seamăna cu lacrimi, vor secera cu bucurie”, întru Iisus
Hristos.
Bunul Dumnezeu lasă pe oamenii buni în mîinile celor răi, pentru a se arăta în jur bunătatea lor și a-și aduna plată cerească. Fiecare om va fi răsplătit de stăpînul la care a lucrat. Cei care lucrează pentru Hristos vor primi aici „însutit și viață veșnică”, iar cei ce lucrează la stăpînul cel negru, acesta le face viața neagră încă de aici. Cei care lucrează pentru Hristos, dar cu mîndrie, își distrug virtuțile și nu rămîn cu nimic. Cei ce lucrează cu smerenie și dobîndesc virtuți și seamănă cu smerenie, din dragoste, trăirile lor cele tainice, sînt cei mai mari făcători de bine deoarece fac milostenie duhovnicească și ajută foarte mult sufletele slabe sau care se clatină în credință. Cei ce se aruncă pe ei înșiși în lume din dragoste, după ce mai întîi au aruncat lumea din ei, zboară deja în cer și nu sînt prinși de lume. Oamenii nepăsători și nemilostivi, care se gîndesc numai la ei înșiși și se hrănesc cu nesimțire, își umplu în același timp inimile lor cu multă neliniște, rozîndu-se de carii grijilor și remușcărilor, chinuindu-se și în această viață și în cea de dincolo. în timp ce, cei milostivi totdeauna sînt îndestulați de dragostea lui Dumnezeu și de îmbelșugatele Sale binecuvîntări, deoarece mereu hrănesc pe alții cu dragoste. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!