Sinaxar ortodox: Sfîntul Mucenic Procopie

Sinaxar romano-catolic: Fericitul Eugen al III-lea

Dreapta smerenie, împreunată cu smerenia și cu dragostea sfințesc pe om foarte repede și cu mai puțină osteneală. Cu cît înaintează cineva în viața duhovnicească cercetîndu-se pe sine însuși, cu atît mai mult i se deschid ochii sufletului său și se deosebește mai bine greșelile sale și multele faceri de bine ale lui Dumnezeu; în felul acesta omul se smerește și se zdrobește lăuntric, atrăgînd în mod firesc harul lui Dumnezeu, iluminarea dumnezeiască, prin venirea cărora omul dobândește mai multă dreaptă socoteală.
Pe cel foarte sensibil și mare la suflet Dumnezeu nu-l ajută să-și cunoască nici păcătoșenia sa, nici multele faceri de bine ale lui Dumnezeu, ca să nu deznădăjuiască, ci cu cît înaintează și se întărește îi descoperă acestea. Iarăși, nici pe omul care are mîndrie nu îl ajută să-și taie patimile, ca să nu devină mai mîndru. Cînd se va scîrbi omul de sine însuși din pricina căderilor continue și-și va cunoaște slăbiciunea sa și se va smeri, atunci se apropie harul lui Dumnezeu și îl ajută să urce treptele duhovnicești din două-n două.
De aceea nu trebuie să cîntărim sfințenia semenilor noștri cu cîntar omenesc, deoarece numai Dumnezeu cunoaște adîncurile oamenilor, ca știutor al inimilor.
Ceea ce va mișca mai mult pe Dumnezeu în ziua Judecății va fi lucrarea ce a făcut-o fiecare din noi pentru omorîrea omului său celui vechi. Mai mare valoare are unul ce a dobîndit virtuți prin nevoință decît cel ce s-a născut cu virtuți firești și care va trebui să le dubleze ca să audă: „Bine, slugă bună…” (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!