Sinaxar ortodox: Sfîntul Onisim

Sinaxar romano-catolic: Fericitul Claudiu de la Colombičre

Cînd omul reușește să creadă în Dumnezeu și în viața viitoare,
însușindu-și cel mai adînc sens al vieții, și se pocăiește, schimbîndu-și
viața, primește de îndată mîngîierea dumnezeiască prin harul lui Dumnezeu, care îl preface pe om, izbăvindu-l și de toate cele moștenite de el. Așa s-a petrecut cu mulți oameni care s-au pocăit, s-au nevoit cu smerenie și rîvnă, umplîndu-se de har; ei au devenit sfinți la care acum ne închinăm cu evlavie și le cerem să mijlocească pentru noi, deși mai înainte au avut multe patimi și moșteniri rele.
Cînd zic diavolii către noi: ai pierit, nu mai poți să te mîntuieși, noi să
zicem către ei: avînd pe Dumnezeu îndurat și îndelung-răbdător, nu
vom deznădăjdui de mîntuirea noastră. Nu este nici o patimă din care
vrăjmașul să aibă atîta cîștig, precum este patima deznădăjduirii. Căci deznădejdea este moartea duhovnicească, de vreme ce omul își întoarce fața de către ajutorul lui Dumnezeu și se dă în stăpînirea celui rău. „Cel care deznădăjuiește își ucide singur sufletul său”, spune Sfîntul Ioan Scărarul. Sînt însă păcate mai grele, care se cheamă păcate de moarte și anume: mîndria, iubirea de arginți, zavistia, curvia, lăcomia pîntecelui, mînia și trîndăvia. Sînt păcate de moarte, pentru că sînt împotriva celor două porunci din Sfînta Evanghelie (a iubi pe Dumnezeu și pe aproapele) și ele pricinuiesc moarte sufletului, adică osînda veșnică.care
vrăjmașul să aibă atîta cîș

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!