Botezul Domnului sau Epifania
După întoarcerea Sa din Egipt, Mîntuitorul Iisus Hristos a viețuit în Galileea, în cetatea Sa, Nazaret, unde crescuse tăinuindu-și înaintea oamenilor puterea și înțelepciunea dumnezeirii Sale. Toate acestea pînă a împlinit vîrsta de treizeci de ani, pentru că nu era îngăduit cuiva dintre iudei, mai înainte de 30 de ani, sa aibă rînduiala de dascăl sau de preot. Din aceeași cauză, nici Domnul Hristos, pînă la acești ani, nu a început propovăduirile Sale, nici nu S-a arătat că este Fiul lui Dumnezeu.
Sfîntul Ioan Botezătorul a venit în părțile Iordanului, propovăduind botezul pocăinței, întru iertarea păcatelor. La dînsul veneau oameni și se botezau toți, în rîul Iordanului, mărturisindu-și păcatele. Atunci a venit și Iisus din Galileea la Iordan, ca să fie botezat de Ioan. El a venit după ce Ioan spusese mai înainte poporului despre El, zicînd: „Vine în urma mea Cel mai tare decît mine, Căruia nu sînt vrednic să-I dezleg curelele încălțămintelor Lui. Deci, eu v-am botezat pe voi cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfînt.
Mînuitorul a venit la Ioan, pentru ca acesta să fie pentru dînsul martor nemincinos la marele moment al pogorîrii Duhului Sfînt în chip de porumbel asupra Sa, în clipele botezului. Ioan s-a sfiit de El, zicînd: „Eu am trebuință să mă botez de Tine și Tu vii la mine”. Căci Ioan L-a cunoscut cu duhul pe El. Însă Domnul Iisus Hristos a zis: „Lasă acum, că așa se cade a împlini toată dreptatea”. Prin dreptate, se înțeleg poruncile lui Dumnezeu. Și Sfîntul Ioan l-a botezat pe Mîntuitorul Iisus Hristos cu apă, pentru ca mai tîrziu, Fiul lui Dumnezeu să anunțe că nimeni nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu pînă cînd nu se va boteza din apă și din duh. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns