Sinaxar ortodox și romano-catolic

Pomenirea Sfîntului Evanghelist Marcu

Sfîntul Evanghelistul Marcu era de neam iudeu și era originar din Ierusalim. În casa mamei sale, Maria, se adunau cei dintîi creștini din Ierusalim pentru învățătură, împărtășanie și rugăciune. Era unul dintre cei șaptezeci de ucenici ai Domnului. La început a fost învățăcel al Sfîntului Pavel și, o vreme, a luat parte la prima călătorie de propovăduire a Evangheliei, făcută de marele apostol în Cipru și Asia Mică. Mai tîrziu, a fost fiu duhovnicesc și însoțitor al Sfîntului Petru. Tradiția spune că Marcu a însoțit pe Sfîntul Petru la Roma, unde romanii creștini, ascultînd predica Apostolului Petru, au cerut Sfîntului Marcu să le scrie o Evanghelie, cu predica Apostolului. Tot ca ucenic al Sfîntului Petru, fericitul Marcu a întemeiat și Biserica din Aquileia (Italia) și pe cea dintîi din Alexandria Egiptului, el fiind timp de 12 ani cel dintîi episcop și binevestitor al lui Hristos în Egipt, în Libia și Pentapole. Tot din Tradiție știm că, după ce a întărit Biserica din Alexandria, din Libia și din Egipt, și după ce i-a învățat pe toți să ducă o viață îmbunătățită, de care se minunau și păgînii, Sfîntul Evanghelist Marcu a murit ca mucenic, în Alexandria, în cela de-al 14-lea an al domniei lui Nero (68). El a intrat să aducă Sfînta Jertfă la altarul dintr-o catacombă, unde era locul de adunare al creștinilor, pentru luminata zi a Sfintelor Paști. În ceasul acela a fost prins de păgîni, care l-au legat cu funii și l-au tîrît pe pămînt prin tot orașul, roșindu-se pietrele drumului de sîngele lui, pînă ce și-a dat duhul. Se spune că în anul 828, doi negustori venețieni au reușit să obțină trupul Sfîntului Marcu și l-au dus la Veneția. Aici, între 977-1071 s-a înălțat splendida biserică venețiană închinată Sfîntului Marcu. Între figurile simbolice pe care Apocalipsul le propune pentru cei patru evangheliști, Sfîntului Marcu i se atribuie semnul „leul”, deoarece în Evanghelia sa scoate în evidență puterea dumnezeiască a lui Iisus, biruitor al duhurilor rele. (C.Gh.)