Sinaxar ortodox și romano-catolic: Pomenirea Sfintei Mucenițe Cecilia și a Sfinților Mucenici Valerian și Tiburtie

A fost un oarecare călugăr sihastru, care se ruga lui Dumnezeu: „Doamne, dă-mi să știu ce sînt judecățile Tale”. Și s-a rugat pentru a i se descoperi aceasta. Dar Dumnezeu nu i-a arătat cele ce sînt cu neputință omului a le cunoaște. El a postit mai departe, insisînd în rugăciune. Atunci, Dumnezeu i-a dat în gînd să meargă la un bătrîn care să-l lămurească. Și, a luat hrană și a plecat la drum. Dumnezeu i-a trimis un înger în chip de călugăr, care l-a întrebat încotro se îndreaptă, și s-a oferit tovarăș de călătorie. în ziua dintîi, au găzduit la un creștin, iubitor de Dumnezeu, care i-a cinstit cu omenie. Au mîncat dintr-un blid de argint, iar după masă, îngerul a luat vasul și l-a aruncat în mare. Sihastrul s-a întristat de acest fapt. Au plecat de acolo, și a doua zi, au găzduit la un om primitor de străini, care i-a cinstit așa cum se cuvine. Omul acela a adus la dînșii pe singurul său fiu, ca să-l blagoslovească. Dar, peste noapte, îngerul l-a sugrumat pe micuț. Sihastrul a simțit, dar nu i-a zis nimic. în cea de-a treia zi de călătorie, n-au aflat pe nimeni care să-i primească, însă au găsit o casă pustie, veche. S-au așezat la umbra pereților și au început a mînca posmagi. După ce au terminat ei, îngerul s-a ridicat, s-a încins, a început a strica casa și iarăși a o zidi. Atunci, sihastrul a început a-l ocărî cu manie: „Oare înger ești sau drac? Că nu faci lucrurile lui Dumnezeu”. îngerul l-a întrebat: „Dar ce am făcut?” Iar bătrînul i-a explicat: „Ieri și alaltaieri, acolo unde ne-au primit acei oameni de Dumnezeu iubitori, unuia blidul i l-ai aruncat în mare, și altuia i-ai omorît copilul, iar aici, unde n-am aflat nimic și nici oameni nu sînt, oare cui zidești casa aceasta?”â ngerul i-a spus: „Să nu te minunezi, nici să nu te smintești de mine, ci ascultă: Omul care ne-a primit întîi era plăcut lui Dumnezeu, dar blidul pe care l-am aruncat îi venise dintr-o nedreptate. Ca să nu-și piardă plata sa din pricina blidului, l-am aruncat în mare, iar tu nu te mira de aceasta. La fel, al doilea om, este placut lui Dumnezeu, dar de i-ar fi trăit acel copil, de mare răutate avea să fie pricinuitor. Pentru aceea l-am sugrumat și i-am scos sufletul, pentru bunătatea tatălui său, ca și acela să se mîntuiască. Deci, nici de aceasta să nu te smintești, părinte”. Iar bătranul l-a întrebat: „Dar aici, în loc pustiu, de ce ai stricat casa și iarăși ai zidit-o?” îngerul i-a răspuns: „Omul care a locuit aici, și-a pierdut averea și, sărăcind, a plecat. Dar moșul lui, cînd a zidit palatul acesta a pus aur în perete. Pentru aceea i-am surpat casa, ca nu cumva să piardă cineva pe Dumnezeu, căutînd aurul acela aici, și sufletul să se osîndească. Căci zidul nou arată că pereții vechi nu mai sînt”. După ce i-a explicat cu de amănuntul îngerul l-a îndrumat: „Mergi, bătrînule, la chilia ta înapoi și nu te mai osteni fără de minte. Că grăiește Duhul Sfînt: Judecățile Domnului sînt adînci și necercate și neștiute de oameni. Nu căuta să le pătrunzi că nu-ți este de folos”. Și, brusc, într-o clipă s-a făcut îngerul nevăzut. Iar sihastrul, temîndu-se, a înțeles să nu mai întrebe de judecătile lui Dumnezeu. Și așa și-a mîntuit sufletul în Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!