Sfînta Lucia a trăit pe vremea împăratului Dioclețian, fiind din orașul Siracuza. Deși își dorea o viață curată, a fost logodită de părinți, fără voia ei. Într-o zi, fiind mama ei bolnavă, Sfînta s-a dus cu dînsa la Catania, ca să roage pe Sfînta Muceniță Agata, ale cărei moaște se aflau acolo, să o izbăvească pe mama sa de curgerea sîngelui. Pe drum, a văzut în vis pe Sfînta Agata, care a tămăduit-o pe mama sa, iar ei i-a proorocit mucenicia ce avea să ia pentru Hristos.
După ce s-a vindecat mama sa, Lucia și-a împărțit averea la săraci, dorindu-și foarte multă să-l mărturisească pe Hristos. Fiind pîrîtă de logodnicul său că este creștină, a fost chemată în fața dregătorului Pashasie, care a încercat să o convingă să renunțe la Hristos. Văzîndu-i nestrămutarea în credință, a poruncit să fie adusă într-o casă de desfrîu, pentru a fi rușinată. Cu harul lui Dumnezeu, Sfînta a rămas curată, nimeni nereușind să o facă să renunțe la calea cea adevărată. Atunci a fost pusă la chinuri, pe care le-a îndurat cu statornicie, fără a-și schimba gîndul. Cu trupul plin de răni, a fost aruncată în temniță, iar apoi i s-a tăiat capul. (C. Gh.)
Lasă un răspuns