Cei doi sfinți au trăit pe vremea lui Maximian și erau dregători imperiali. Pentru calitățile lor militare, erau foarte apreciați de împărat, care nu știa că ei, în mare taină, erau creștini și credeau în Iisus Hristos. Într-o zi au fost pîrîți că se închină Dumnezeului creștin. Împăratul i-a chemat la Roma, pentru ca, împreună cu el, să aducă jertfe în templul lui Zeus. Cînd au ajuns la porțile sanctuarului, Serghie și Vah n-au intrat odată cu împăratul, ci au rămas afară. Atunci, Maximian a poruncit slujitorilor să-i aducă cu sila în templu și le-a dat ordin să se închine zeilor. Sfinții nu au acceptat și au răspuns împăratului: „Avem un Dumnezeu în cer, nemincinos, adevărat și viu. El nu este nesimțitor ca idolii voștri, noi Aceluia ne închinăm”. Pentru că nu au vrut să se lepede de credință, li s-au luat toate hainele și podoabele, au fost îmbrăcați în veșminte femeiești și purtați în lanțuri pe ulițele cetății, în semn de batjocură. Apoi, au fosr trimiși în Antiohia Siriei, unde au fost bătuți atît de crunt, încît Sfîntul Vah și-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu din pricina chinurilor. Sfîntul Serghie a mai îndurat și alte suferințe, după care i s-a tăiat capul. Printr-o rînduială tainică, capetele acestor Sfinți Mucenici se află astăzi, la mitropolia din Craiova. (C. Gh.)
Lasă un răspuns