Sfîntul Iacov a fost unul dintre cei 12 Apostoli și a trăit pe vremea Mîntuitorului Hristos. Acest Iacob, „fiul lui Alfeu”, nu este aceeași persoană cu Iacob „fratele Domnului”, episcopul Ierusalimului și scriitorul Epistolei din Noul Testament.
Tradiția creștină ne spune că Sfîntul Apostol Iacob al lui Alfeu a fost ales de Domnul pentru vrednicia apostolească, fiindcă era un om drept și fără răutate și a slujit cu credință pe Hristos, văzînd faptele Lui, urmînd pașilor Lui și propovăduind tainele Lui, începînd de la Botezul Domnului în Iordan și pînă la Înălțarea Lui la Cer.
Se spune că după Pogorîrea Duhului Sfînt, Apostolul Iacov al lui Alfeu a mers la neamurile din sudul Palestinei și în Egipt, propovăduind cuvîntul mîntuirii și aducînd la Hristos mulțime de popoare. Și-a sfîrșit alergarea sa, urmînd patimilor Domnului și dîndu-și lui Dumnezeu duhul său, pironit pe cruce, din dragoste pentru Hristos. (C.Gh.)
Lasă un răspuns