Sfîntul Averchie a fost episcop în Ierapole, cetate din Frigia, și a trăit pe vremea împăratului Marc Aureliu. Tradiția spune că, odată, cînd s-a făcut un mare praznic împărătesc păgîn și necredincioșii s-au adunat pentru a cinstii zeii, Sfîntul, cu mult curaj, a sfărîmat în țăndări statuile idolilor. Atunci, preoții păgîni au făcut legămînt ca să-l omoare, pentru a se răzbuna, însă Averchie, fără teamă, a ieșit în mijlocul cetății și a început să învețe poporul cuvîntul Evangheliei. Idolatrii i-au trimis trei tineri chinuiți de duhurile necurate, pe care Sfîntul i-a vindecat și i-a adus pe calea credinței în Hristos. Oamenii, cînd au văzut minunea petrecută, au început să creadă în Dumnezeul propovăduit de Averchie, mai ales că el îi mîngîia pe cei ce sufereau, îi ajuta pe cei sărmani și vindeca pe cei bolnavi. Sfîntul a tămăduit și pe fiica împăratului, Lucilia, și a refuzat să primească răsplată pentru fapta sa, cerînd să dea săracilor din Ierapole mîncare și să se zidească băi calde, pentru folosul bolnavilor. Averchie a tămăduit și pe orbi, învățîndu-i să creadă în Hristos, rugîndu-se pentru dînșii și zicînd: „Doamne Iisuse, lumina cea adevărată, vino și deschide ochii robilor Tăi”. Și, după ce îi făcea să vadă, îi boteza. Apoi, a călătorit mult în Siria și Mesopotamia, aducînd împăcare între bisericile învrăjbite din cauza ereziilor, pentru care a fost numit „cel întocmai cu apostolii”. Sfîntul Avechie a murit la vîrsta de 72 de ani și a rămas pînă în zilele noastre piatra sa de mormînt scrisă de el însuși. (C. Gh.)
Lasă un răspuns