Sfîntul Ioan Gură de Aur s-a născut în anul 344, în Antiohia. Și-a pierdut tatăl la o vîrstă fragedă, iar mama sa, deși tînără, și-a închinat viața creșterii copilului ei. El a fost botezat la 20 de ani și a avut parte, prin grija mamei sale, de cei mai vestiți profesori ai timpului. Din dragoste de Hristos, s-a retras din lume și a viețuit patru ani într-o mănăstire de lîngă Antiohia, și alți doi ani într-o peșteră. În anul 381 a fost sfințit diacon, iar cinci ani mai tîrziu preot. Timp de 12 ani, el a fost slujitor și predicator neîntrecut al patriarhiei din Antiohia. În anul 398, Sfîntul Ioan a fost chemat cu poruncă de împăratul Arcadie ca să fie sfințit patriarh al Constantinopolului. I-a convertit la Ortodoxie pe goții arieni de la Dunăre, a evanghelizat locuitorii de la sate, a întemeiat așezăminte pentru bolnavi și săraci, pentru fecioare și văduve. A continuat să predice pentru îndreptarea năravurilor, împotriva luxului, a lăcomiei și pentru iubirea semenilor. Din această cauză, împărăteasa Eudoxia a reușit să-l alunge din scaun după întîlnirea unui sinod condus de patriarhul Teofil, care-l sfințise episcop. După un timp, Sfîntul Ioan s-a întors la scaunul său. Dar, după două luni, a fost izgonit a doua oară și surghiunit de împărat, la Cucuz, în Armenia. Îndurînd multe suferințe, Sfîntul și-a dat sufletul, la Comane, în Armenia. Ultimele sale cuvinte au fost: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”.
Lumea din Constantinopol nu s-a liniștit decît în anul 438, cînd patriarhul Proclu, unul dintre urmașii pe scaunul patriarhal, a mutat moaștele Sfîntului Ioan de la Comane, la Constantinopol. Împăratul Teodosie cel Tînăr și sora sa Pulheria și-au cerut iertare în genunchi pentru părinții lor. De atunci, moaștele Sfîntului Ioan Gură de Aur se odihnesc cu cinste în biserica „Sfinții Apostoli”, din Constantinopol. (C. Gh.)
Lasă un răspuns