Sfîntul Ioan Milostivul era fiul lui Epifanie, conducătorul Amatundei Ciprului, și a trăit pe vremea împăratului Heraclie. Singur la părinți și moștenind o mare avere, el s-a căsătorit și a avut doi copii. I-au murit soția și copiii, iar Ioan și-a împărțit averea la săraci și a hotărît să trăiască în slujba lui Dumnezeu și a celor aflați în suferință. De aici și supranumele de Milostiv, pentru faptele bune și milosteniile pe care le-a făcut în viața sa, carei-au dus vestea în tot Răsăritul creștin.
Cînd scaunul patriarhiei de Alexandria a rămas fără păstor, împăratul Heraclie l-a pus pe Ioan, care, deși nu vroia, în cele din urmă a primit hirotonia și a fost făcut păstor al Bisericii din Alexandria. Cea dintîi grijă a lui a fost să-i cunoască pe săraci, pe care îi numea „stăpînii și domnii mei”, căci acestora Hristos le-a dat putere să deschidă poarta cerului. În timpul păstoririi sale, avut loc și năvălirea perșilor în Ierusalim și în alte părți ale împărăției, ducînd cu ei, o dată cu cinstitul lemn al Crucii, mulțime de ostatici, pe care i-au luat pentru a-i vinde ca sclavi. Fericitul Ioan a trimis în ajutor corăbii cu grîu și aur pentru răscumpărarea celor căzuți în robie. A trimis meșteri și lucrători egipteni pentru refacerea caselor și bisericilor stricate și pîngărite de năvălitori. Plin de rîvnă pentru păstrarea dreptei credințe și pentru rugăciune, fericitul Ioan a petrecut mulți ani pe scaunul arhieriei sale.
În anul 619, cînd Sfîntul a vrut să meargă la Constantinopol, pe drum l-au părăsit puterile și, abătîndu-se pe la Cipru, a murit în Amatunda, locul nașterii sale, cinstit de toată lumea. (C.Gh.)
Lasă un răspuns