Sfîntul Mare Mucenic Dimtrie a trăit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian Galeriu și era fiul voievodului cetății Tesalonicului. A fost botezat în taină de părinții săi, de frica prigoanei împotriva creștinilor pornită de cei doi împărați. De la o vîrstă fragedă, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinților săi. Cînd aceștia au murit, Dimitrie a rămas singurul moștenitor al averilor. Imediat după aceea, împăratul Maximian l-a chemat pe fiul acestuia și, impresionat de înțelepciunea acestuia, l-a făcut voievod în locul tatălui său. Cînd a aflat că Dimitrie este creștin, Maximian s-a mîniat foarte tare, și, întors biruitor după un conflict cu sciții, a poruncit ca în fiecare cetate să fie aduse jertfe idolilor. Împăratul a putut vedea cu proprii-i ochi că Dimitire este creștin. Atunci a poruncit să-l închidă pe voievod în temniță, pînă la încheierea jocurilor în cinstea venirii lui.
Unul din motivele de bucurie ale împăratului era că un anume luptător, Lie, îi omora pe toți cei care îi stăteau în cale. Un tînăr creștin, Nestor, văzînd cum sînt omorîți nevinovații, îndeosebi creștinii, a alergat la Dimitrie, pentru a-i da binecuvîntare de luptă. Sfîntul l-a asigurat că-l va bate pe vandal dacă va crede cu tărie în Dumnezeu. Și lucrurile s-au întîmplat întocmai. Maximian s-a întristat de moartea lui Lie și, cînd a auzit că Sfîntul Dimitrie este cel care l-a îndemnat pe Nestor să se lupte cu vandal, a trimis ostași în temniță să-l străpungă cu sulița pe Sfînt. Așa a murit marele Dimitrie. Moaștele lui au devenit făcătoare de minuni și ajutor pentru cei bolnavi. Tot atunci, din porunca împăratului, Sfîntului Nestor i s-a tăiat capul.
Duminică, 27 octombrie
Pomenirea Sfîntului Dimitrie cel Nou (sec. XIII)
Cuviosul Dimitrie a trăit pe vremea împăraților româno-bulgari ai veacului al XIII-lea. Era din satul Basarabi, pe apa Lomului, și a fost păstor de vite. Într-o zi, pe cînd umbla prin iarbă, în urma vitelor, a strivit în grabă toți puii golași dintr-un cuib de pasăre. S-a simțit vinovat și și-a pedepsit piciorul cu care greșise, neîncălțîndu-se trei ani, nici vara, nici iarna.
Într-un tîrziu s-a făcut călugăr la un schit dintr-o peșteră, nu departe de satul Basarab. Acolo a dus o viață în post, rugăciune, privegheri. A murit în peșteră, pe lespedea de piatră pe care dormea întotdeauna. După moarte, gura peșterii s-a închis cu pietre, transformîndu-se în mormînt. După mulți ani, cînd a crescut Lomul, gura peșterii s-a desfundat și, în locul unde era sfîntul, peste apă, a apărut o flacară, pe care oamenii au crezut-o semnul unei comori.
Dumnezeu a vrut ca sfîntul să fie descoperit arătîndu-se unei copile bolnave, care și s-a vindecat în urma atingerii moaștelor lui Dimitrie.
Nu se știe care voievod al Țării Românești a încercat să aducă la București moaștele Sfîntului, dar pentru că nu a izbutit, a ridicat, pe cheltuiala sa, la Basarabi, o biserică. În urma războiului ruso-turc din 1769-1774, un creștin din București, Hagi Dimtrie, a reușit să aducă sfintele moaște în capitală. Ele au fost așezate cu multă cinste în biserica cea mare a Mitropoliei, unde se află și astăzi. (C. Gh.)
Lasă un răspuns