Sfîntul Lucian preotul era din cetatea Siriei, numită Samosata. Rămas orfan de tînăr, a împărțit averea săracilor și, eliberat de grijile lumești, s-a nevoit cu trăirea duhovnicească și cu cercetarea Sfintelor Scripturi, luînd ca dascăl un cărturar vestit, Macarie din Edesa. După ce s-a inițiat în învățătura creștină și s-a dovedit, cu viața lui, plin de înțelepciune, Lucian a fost rînduit preot în Antiohia. Aici a întemeiat o școală, la care a adunat mulțime de ucenici, pe care i-a învățat atît înțelepciunea Scripturii, cît și cea duhovnicească.
A mers la Nicomidia pentru propovăduirea credinței, însă a fost prins de ostașii împăratului Maximian și aruncat în închisoare. În temniță, Sfîntul a făcut dar, Bisericii din Nicomidia, o carte scrisă de el, avînd trei coloane pe fiecare față, carte care cuprindea tot Testamentul Vechi și Nou, îndreptînd greșelile ce se strecuraseră în Scriptură, atît din graba copiștilor, cît și din răutatea ereticilor. După nouă ani de închisoare, în 311, a fost adus din nou înaintea judecătorului, unde a mărturisit din nou credința în Hristos. Atunci, i-au frînt încheieturile mîinilor și ale picioarelor și l-au ținut întins 14 zile pe hîrburi ascuțite, lăsîndu-l multe zile fără apă și fără mîncare. În ziua praznicului Botezului Domnului, prin neatenția străjerilor, s-a introdus în temniță puțină pîine și vin. Neavînd masă pentru oficierea Sfintei Liturghii, Lucian a spus să fie făcută Sfînta Jertfă pe pieptul lui, după care creștinii s-au împărtășit cu Sfintele Taine.
În dimineața zilei următoare, dregătorul a dat poruncă soldaților să-l sugrume pe Sfîntul Lucian. Acesta, cînd i-a văzut pe soldați a strigat de trei ori că este creștin, apoi și-a dat duhul. Păgînii i-au aruncat trupul în mare, însă un delfin, din voia lui Dumnezeu, l-a scos la uscat, și așa a putut să fie îngropat cu cinste.
După mulți ani, Sfînta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a ridicat pe mormîntul Sfîntului Lucian o preafrumoasă biserică. (C. Gh.)
Lasă un răspuns