SINAXAR Praznicul Acoperămîntului Maicii Domnului

Praznicul Acoperămîntului Maicii Domnului își are originea în timpul împăratului Leon cel Înțelept (886-912). În zilele acestui împărat, în Constantinopol, s-a făcut o priveghere de toată noaptea în biserica din Vlaherne, întru slava Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. La miezul nopții, în plină slujbă, la care a participat și Sfîntul Andrei împreună cu ucenicul său, fericitul Epifanie, a avut loc un eveniment deosebit. Cînd cei doi și-au ridicat ochii au văzut pe Împărăteasa cerului, pe Maica Domnului, stînd în văzduh și rugîndu-se. Era învăluită în lumină asemeni soarelui și acoperea cu cinstitul ei veșmînt pe tot poporul aflat în rugăciune, alături de oști cerești și mulțime de Sfinți, care, în haine albe, stăteau împrejurul ei. Iar doi erau mai aleși: Sfîntul Ioan Botezătorul și Sfîntul Ioan Evanghelistul. Văzînd această minune, Sfîntul Andrei l-a întrebat pe ucenicul său dacă o vede pe Preasfînta Fecioară cum se roagă pentru toată lumea. Atunci s-au auzit cuvintele ei, cele cu umilință, ale rugăciunii către iubitul ei Fiu și Dumnezeul nostru Iisus Hristos: „Împărate ceresc, primește pe omul cel ce Te slăvește pe Tine și cheamă în tot locul preasfînt numele Tău. Și acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc îl sfințește și proslăvește pe cei ce te proslăvesc pe Tine și rugăciunile celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta, și făgăduințele, primește-le toate și din toate nevoile și răutățile îi izbăvește”.

În această zi, rugăciunile se îndreaptă în mod deosebit către Maica Domnului, spre a ne acoperi, asemeni creștinilor prezenți în biserica din Vlaherne, distrugînd sfaturile și gîndurile celor ce cugetă cele rele asupra noastră. (C. Gh.)