Sfîntul Ciprian a trăit pe vremea împăratului Dioclețian, fiind originar din Cartagina. Încă din fragedă tinerețe a fost dornic de învățătură, și, avînd o familie cu bună stare materială, a colindat cele mai vestite școli ale filosofiei și vrăjitoriei din vremea sa: Atena, Egiptul, Caldeea, India. El s-a desăvîrșit în toate tainele magiei și citirii în stele. A dobîndit printre păgîni o mare faimă, fiind căutat pentru îndeletniciri lui, dar mai ales pentru dușmănia lui față de creștini, pe care îi batjocorea. Ciprian a ajuns să fie considerat unul dintre cei mai iscusiți filosofi și un vrăjitor de temut. Tot în acea vreme, trăia în Antiohia o fecioară creștină, numită Iustina, care s-a născut din părinți păgîni. Ea a trecut la creștinism și i s-a dus vestea despre viața ei curată și, totodată, despre frumusețea ei. Un tînăr grec, Aglaid, s-a îndrăgostit de ea și, cînd a văzut că i s-a împotrivit, a alergat la Ciprian. Sigur pe puterile sale magice, Ciprian a trimis de trei ori cele mai puternice vrăji către Iustina, însă nu a izbutit nimic. Fecioara a rămas nestrămutată în hotărîrea ei de a rămîne mireasa lui Hristos. Cînd a văzut neputința meșteșugului pentru care muncise zeci de ani, Ciprian a împărțit averea sa săracilor și a ars toate cărțile de vrăjitorie. Apoi, s-a botezat în numele Sfintei Treimi. Toată viața, de aici înainte, și-a închinat-o slujirii lui Hristos. Mai tîrziu, a fost făcut episcop în Cartagina.
Pe vremea prigoanei lui Dioclețian, atît Ciprian, cît și Iustina, au fost prinși, bătuți pînă la moarte și sfîșiați cu gheare de fier. Pentru că nu au încetat să-l mărturisească și au rămas nevătămați, au fost trimiși în Nicomidia, înaintea împăratului, și li s-au tăiat capetele. (C. Gh.)
Lasă un răspuns