SINAXAR Sîmbătă, 19 iulie

Sinaxar ortodox

Pomenirea Preacuvioasei Macrina, sora marelui Vasile

Sfînta Macrina a fost sora mai mare a Sfîntului Vasilie cel Mare, a lui Petru al Sevastiei și a lui Grigorie de Nyssa. Din tinerețe și-a închinat viața slujirii lui Dumnezeu și ajutorării săracilor. Împreună cu fratele său, Sfîntul Vasile, au întemeiat două mănăstiri în Pont, una pentru femei și alta pentru bărbați, condusă, cea din urmă, de Sfîntul Vasile cel Mare, iar cea dintîi de Macrina, care, după moartea mamei sale, și-a împărțit averea săracilor.

Cînd a cercetat-o pe sora sa, în boala ei cea dinaintea morții, Sfîntul Grigorie de Nyssa a găsit-o cu totul slăbită de friguri și culcată pe o scîndură. Aceasta întrucît în mănăstirea fecioarelor sărăcia era atît de mare, încît abia s-a găsit un văl învechit, spre acoperirea trupului Macrinei, cînd au dus-o la mormînt. Atunci, Sfîntul Grigorie a pus deasupra ei mantia sa de episcop. A murit în anul 380 și a fost îngropată în biserica „Celor patruzeci de Mucenici”, alături de mormîntul mamei sale.

Sinaxar romano-catolic

Pomenirea Sfîntului Arsenie

Mulți dintre creștini făceau drumuri lungi și periculoase pentru a ajunge să stea de vorbă cu unul dintre acești sihaștri luminați; în rîndul lor se afla și Sfîntul Arsenie, pustnic în Egipt, și unul dintre cei mai vestiți „părinți ai deșertului”. S-a născut la Roma, în anul 354, dintr-o familie nobilă de senator. O tradiție afirmă că a fost sfințit diacon de însuși papa Damasus. În anul 383, împăratul Teodosiu l-a chemat la Constantinopol pentru a-i încredința educația fiilor săi Arcadiu și Onoriu. A rămas aici, timp de 11 ani, pînă în 394, cînd în urma unei crize spirituale profunde, s-a retras în deșertul egiptean, unde s-a alăturat comunității de sihaștri de la Scete. El nu accepta să întrerupă timpul de tăcere nici chiar pentru a sta de vorbă cu un pelerin venit de departe. Răspunsurile sale rare și monosilabice descurajau și pe cel mai entuziast dintre vizitatori, astfel încît adesea rămînea descumpănit, în loc să fie edificat. Sfîntul Arsenie a murit în anul 450 la Troe, lîngă orașul Memfis. De la el au rămas o cronică istorică și o culegere de maxime.

Duminică, 20 iulie

Sinaxar ortodox și romano-catolic

Pomenirea Sfîntului Prooroc Ilie Tezviteanul

Sfîntul Ilie este singurul prooroc din Vechiul Testament care are

slujbă cu ținere în calendarul creștin-ortodox. Era fiul preotului

Sovac, locuind în cetatea Tesce, din Galaad, de dincolo de Iordan.

A trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mîntuitorului,

pe vremea regelui Ahab. Acest rege își luase de soție o prințesă

feniciană, Isabela din Sidon, închinătoarea lui Baal, zeul

Fenicienilor. Ea îndemna pe rege să părăsească vechea credință a

iudeilor, în Dumnezeul cel adevărat, și să se închine lui Baal, nu

numai el, ci să silească tot poporul să-l urmeze, întorcîndu-se la

păgînătate. Regele, prețuind mai mult deșarta frumusețe a femeii,

decît sufletul său, a părăsit credința cea bună și, îmbrățișînd el însuși legea idolească, a dat poruncă, și mult ajutor, spre aducerea

poporului credincios la legea idolească. Atunci s-a ridicat Ilie

Proorocul, care a venit la curtea regelui mustrîndu-l, prin cuvinte

aspre, pentru rătăcirea lui. Văzînd că nu-l poate aduce la calea

cea dreaptă, Ilie l-a vestit pe Ahab că se va abate asupra țării o foamete mare, care va ține trei ani și jumătate, ca pedeapsă pentru lepădarea lui de credință. Regele a încercat să-l omoare, însă Proorocul Domnului s-a ascuns în Fenicia, unde mîna lui Ahab nu-l putea atinge. După trei ani și jumătatea, Ilie s-a întors la curtea regelui și, cu jertfa adusă pe muntele Carmel, a dovedit că străvechea credință, pe care o apăra el, era credința cea adevărată. Și, prinzînd pe slujitorii cei mincinoși ai lui Baal, i-a ucis, ca să nu mai înșele pe nimeni. După aceasta, foametea a încetat, printr-o ploaie binecuvîntată, la rugăciunea lui Ilie.

Acest mare prooroc a săvîrșit multe fapte minunate: a înviat pe fiul

văduvei din Sarepta Sidonului, a văzut pe Dumnezeu la muntele

Horeb, pe cît este cu putință omuliu a-L vedea, a despărțit Iordanul

lovindu-l cu cojocul, trecînd ca pe uscat ,și a stat înaintea lui

Hristos, la Schimbarea Lui la Față, pe Tabor. Iar cînd s-au sfîrșit

zilele Proorocului Ilie, a fost ridicat la ceruri într-un vîrtej de flăcări și

într-un car de foc. Sfînta Scriptură și tradiția Bisericii ne spun că

Sfîntul Ilie va veni, iarăși, pe pămînt la sfîrșitul veacurilor, ca Înainte

mergător, la cea de a doua venire a lui Hristos. (Constantin GHERASIM)