Pomenirea Sfîntului Prooroc Ioil (sec. IX. î. Hr.)
Proorocul Ioil a trăit cu 800 de ani înainte de Întruparea lui Hristos. Ca nume, Ioil însemnează „dragostea lui Dumnezeu” și el a proorocit după întoarcerea evreilor din Babilon. Tot ce avem de la Proorocul Ioil este o carte de patru capitole, care se află în Biblie. El a proorocit despre Ziua Domnului, adică despre ziua judecății din urmă a tuturor popoarelor. Ca simbol al judecății din urmă, Ioil descrie urgia unei năvăliri de lăcuste și cheamă poporul să se întoarcă la Dumnezeu. Cît despre judecată, ea va avea loc la Ierusalim, în Valea lui Iosafat sau Valea Judecății.
A doua noutate a proorociei sale este făgăduința mîntuirii, prin revărsarea Duhului Sfînt peste lume, înainte de ziua judecății.
Duminică, 20 octombrie
Pomenirea Sfîntului Mucenic Artemie (sec. IV)
Sfîntul Artemie a fost dregător împărătesc în Alexandria, foarte apreciat de împăratul Constantin cel Mare pentru vitejia sa. Nu după multă vreme, la conducerea imperiului a venit Iulian, care s-a lepădat de credința creștină și a ales să se închine idolilor. El a pornit o puternică prigoană împotriva creștinilor, transformînd bisericile în temple idolești și omorînd pe toți cei care nu erau de partea lui. Întîlnirea dintre cei doi a avut loc într-o zi, pe cînd Iulian Apostatul se afla în Antiohia și pregătea războiul împotriva perșilor, și l-a chemat pe Artemie să acorde sprijin militar împreună cu ostașii lui. Cînd a văzut cum erau chinuiți creștinii pentru credința lor, Artemie, cu mult curaj, l-a întrebat pe Iulian de ce săvîrșește asemenea fapte împotriva unor oameni nevinovați. Mîniat de atitudinea dregătorului și la insistențele păgînilor, Iulian l-a acuzat pe nedrept pe Artemie că a dărîmat templele zeilor și a sfărîmat idolii din Egipt. În consecință, împăratul a poruncit să i se ia lui Artemie brîul dregătoriei și așa, dezbrăcat, să fie bătut cu vine de bou. Apoi, l-au tăiat pe spinare cu brice ascuțite și i-au pătruns coastele și tîmplele cu țepuși arse în foc. La urmă, tăietorii de piatră au despicat o piatră mare și grea, l-au băgat pe fericit între ele, și l-au tescuit, pînă cînd i-au zdrobit toate oasele și i-a sărit lumina ochilor din locul lor. Sfîntul Artemie a rămas viu și a continuat să-l mărturisească pe Hristos și credința lui în prăbușirea celor ce stăpînesc cu nedreptate și silnicie. Atunci, Iulian a dat poruncă să i se taie capul cu sabia. (C. Gh.)
Lasă un răspuns