Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Apostol Tadeu
Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Pius al X-lea
Duminică, 22 august
Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfinților Mucenici Agatonic, Zotic, Zinon, Teoprepie, Achindin, Severian și a celor împreună cu dînșii
Sinaxar romano-catolic: Sfînta Fecioară Maria Regină
Un oarecare călugăr, avînd dar duhovnicesc, zicea că la început, cînd a intrat în vestita cetate Antiohia, a fost îndemnat de credința sa să se sălășluiască în peștera Sfîntului Ioan Gură de Aur, ca să trăiască acolo. Iar, iubitorul de oameni Dumnezeu, Cel ce vroia mîntuirea sa, ca să-l scape de sminteli și de vrajbă, i-a arătat ce se întîmpla în Antiohia. Și iată cum: „Am văzut o fiară, ca un balaur foarte mare, fiindu-i tot trupul ca un rîu de foc și gros, care înconjura și zbura prin toată cetatea Antiohiei și mînca fără de sațiu pe toți, de la mic pînă la mare, pe bărbați, pe femei, pe copii, pe preoți, pe călugări, și nu scăpa nimeni de mîncarea lui. Însă, acesta era dracul iubirii de desfătări, pe care, văzîndu-l, m-am înspăimîntat și am fugit afară din cetate. Deci, am văzut pe cineva care îmi zicea: Vei face bine, dacă vei fugi de aici și te vei sui la munte, căci acest drac are putere numai aici, în cetate, nu și la munte. Apoi, fugind, am mers la munte, într-o mănăstire, dar nu eram încă deprins cu viața călugărească și nu mă pricepeam ce voi face. Deci, mi-a venit un gînd ca acesta, zicîndu-mi să mă socotesc acum, ca și cînd aș fi pe vremea Apostolilor. Deci, gîndind la acestea, m-am așezat în mănăstire și, citind cele patru Evanghelii, mi-am ales, din ele, pentru mine, porunci ale Domnului și le purtam cu mine neîncetat. De la început mi-am ales desăvîrșita neagonisire, precum se cuvine călugărilor; și, după aceea, desăvîrșita și cu dinadinsul pustnicie”. Toate acestea le spunea acel mare stareț, despre începutul petrecerii sale în călugărie. Cele ce a dobîndit prin acestea, înfricoșătoare și mari daruri și descoperiri, nu avem vreme să le spunem acum, așa cum ne-a spus el viața lui, cea mai dinainte. Că și hrana a luat din mîna îngerului și alte înfricoșătoare lucruri, precum zice marele Apostol Pavel, pe care nu este slobod omului să le grăiască. Numai aceste puține cuvinte, ne-am silit a le spune, fiindcă am slujit la un staret mare, ca acesta, care ajunsese la atît de mari daruri. Să mai spunem, iarăși, și faptul că acest mare stareț a făcut o mănăstire și avea cu sine un ucenic, care petrecea singur în colibă. Iar starețul, singur, se liniștea și auzea pe draci, strigînd și zicînd că s-au supărat pe acești călugări, că, nu numai de stareț nu se puteau apropia, dar nici de ucenicul lui, fiindcă risipește și zidește și nu-l află pe el stînd degeaba.
Acestea grăindu-le dracii, starețul a cunoscut cele despre sine, adică, faptul că darul lui Dumnezeu, ce era într-insul, gonea și risipea pe draci și ei nu puteau să se apropie de el. Dar, despre ucenic nu se pricepea ce înseamnă acel lucru, anume că risipește și zidește. Iar, după ce a înserat, mergînd la ucenic, l-a întrebat: „Cum îți petreci vremea?” Iar el i-a răspuns: „Bine, părinte”. Apoi, starețul l-aîntrebat despre trîndăvie. Iar acesta arătînd cu degetele la niște pietre a zis: „Cu aceste pietre, zidesc un zid și, iarăși, îl risipesc și, aceasta făcînd-o, nu simt trîndăvirea”. Auzind marele stareț a cunoscut pentru care pricină nu puteau dracii să se apropie de el, fiindcă nu-l aflau niciodată stînd în zadar. De aceea, bine zicea că risipește și, iarăși, zidește. Înștiințîndu-se, starețul a îndemnat pe ucenic, la un lucru bun ca acela. Iar nouă ne zicea: „Știu că ucenicul nu avea nici un folos sau cîștig trupesc, nici pentru el, nici pentru alții, dar, fiindcă nu stătea degeaba, necurații draci nu aflau vreme ca să-i facă rău.” (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns