Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Mucenic Vasilisc
Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfintei Rita din Cascia
Duminică, 23 mai
Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Mihail Mărturisitorul, episcopul Sinadelor
Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Ioan Baptista de Rossi
În Africa trăia un vameș, Petru, nemilostiv, care niciodată nu miluia pe săraci, nici nu cugeta la moarte, nici nu mergea la bisericile lui Dumnezeu. Într-o zi, stăteau săracii în uliță și au început a lauda casele celor milostivi și a ruga pe Dumnezeu pentru dînșii, iar pe cei nemilostivi îi ocărau. A ajuns cuvîntul și despre acest Petru, ca este nemilostiv. Și se întrebau unul pe altul: „Oare, a luat cineva, vreo milostenie din casa lui Petru?” Ș toți au răspune negativ. Atunci s-a ridicat un sărac și a zis: „Ce-mi veți da dacă voi merge acum și voi scoate de la dînsul milostenie?” Și au făcut între dînșii rămășag. A mers săracul și a stat la poarta casei lui Petru. A ieșit Petru din casă pentru a se duce la masa dregătorului, cu un catîr încărcat cu pîine. Săracul i s-a închinat și a început a cere milostenie. Vameșul, pentru că nu avea o piatră, a apucat o pîine și a aruncat-o în cel sărac, l-a lovit în obraz și s-a dus. Iar săracul, apucînd pîinea, a mers la tovarășii săi și le-a arătat milostenia lui Petru. După două zile, vameșul s-a îmbolnăvit foarte tare, încît s-a apropiat de moarte. S-a văzut într-un vis, fiind cercetat la o judecată, unde faptele au fost puse în cumpănă: de o parte a cumpenelor stăteau niște oameni întunecați, iar de cealaltă parte stăteau niște bărbați foarte luminoși la chip. Cei întunecați au arătat faptele rele ale vameșului, iar bărbații buni nu aflau nimic din faptele lui Petru, ca să pună de cealaltă parte a cumpenii. Atunci a răspuns unul dintre dînșii: „Cu adevărat nu avem nimic, fără numai o pîine pe care a dat-o lui Hristos, mai înainte cu doua zile. Au pus pîinea în cumpănă și îndata a tras cumpănă mai mult decît cealaltă. Apoi, bărbații cei frumoși i-au spus: „Mergi, sărace Petre, și mai adaugă la pîinea aceasta, ca să nu te ia pe tine arapii cei răi și să te ducă la munca cea veșnică”. Cînd și-a revenit și a cugetat la faptele sale, Petru s-a schimbat, devenind mult preamilostiv. Odată, l-a întîmpinat un corăbier gol, care se ruga să-i dea o haină, ca să-și acopere goliciunea trupului. Vameșu s-a dezbrăcat și a dat haina sa săracului. Iar corăbierul s-a rușinat să umble într-o haină așa bună și a dat-o la un negustor să o vîndă. Cînd s-a întors Petru la vamă, a văzut haina aceea spînzurată în tîrg la vînzare, și s-a mîhnit. A mers acasă și, de supărare, n-a mîncat nimic, a încuiat ușa camerei sale și s-a gîndit: „N-a primit Dumnezeu milostenia mea, n-am fost vrednic să aibă săracul pomenirea mea”. Și așa, mîhnindu-se, a adormit puțin. A văzut pe un om frumos la chip și strălucitor mai mult decît soarele, avînd o cruce în jurul capului Său, îmbrăcat în acea haină, pe care el o dăduse corăbierului sărac. L-a întrebat: „Ce plîngi, întristîndu-te, frate Petre?” Iar el a răspuns: „Cum să nu plîng, Stăpînul meu, că pe cele ce dau săracilor, din acelea ce mi-ai dat mie, pe acelea ei iarăși le vînd în tîrg”. Atunci, Cel ce I se arătase i-a zis: „Oare cunoști haina aceasta pe care o port?” Iar vameșul i-a răspuns: „Așa, Stăpîne, o cunosc, că este haina cu care am îmbrăcat pe cel gol”. Zis-a lui Cel ce Se arătase: „Nu te mîhni, dar. Iată, de cînd ai dat-o săracului, Eu am luat-o și o port, precum mă vezi, și-ți laud buna ta schimbare, că M-ai îmbrăcat pe Mine, cel ce pier de frig”. Și, deșteptîndu-se din somn, vameșul a înțeles și a început a ferici pe cei săraci. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns